Dezinformarea face parte din viața noastră. Câți nu vrem să fim altceva decât suntem de fapt. De ce nu vrem să fim noi înșine? Nu știu. Știu doar că această dorință de a impresiona prin aparențe adesea ridicole este sursa multor suferințe. Nu mă refer la dezinformarea grosolană. Aceea se cheamă propagandă.
Mă bântuie micile detalii aparent nesemnificative. Pozele de pe face book povestesc cât un raft de romane. "Azi am participat la..." cu poza cu mine în prim plan, alături de ceva vedetă dacă se poate. Vi se pare cunoscut? Normal. Ei bine, iată adevărata dezinformare. Din poză ai crede că participarea ta a jucat vreun rol. Crede și nu cerceta. Dacă cercetezi, posibil să afli că de fapt ai fost doar un figurant și atât. Și acesta e doar un exemplu mărunt și nedureros. Dați o raită pe face book și vă lămuriți.
Încă un cuvânt despre poza care însoțește acest comentariu. E publicată de radioul public dintr-o țară europeană spre care au tot migrat ai noștri, iar cei care n-au migrat spuneau ca vor o țară ca acolo. Poza reprezintă un cerc de lectură. Da, ați citit bine: cerc de lectură. La ei se mai întâlnesc oamenii ca să-și spună unul altuia ce au citit. La ei mai sunt și cititori, încă nu au ajuns toți autori, ca la noi.
Morala vă rog să o stabiliți individual.
Like this:
Like Loading...
Related
Published by zorindiaconescu
Freelance journalist and writer
View all posts by zorindiaconescu
Nösnerland 
De la Marius care nu a reușit să posteze: “In tarile alea nu sunt orgoliile cit casele (la noi casele sunt extrem de mari, noi toti traim in castele, numai asa mi se explica fuga de noi insine, avem spatiu de manevra). In tarile alea nu mai sunt la moda oracolele, cele personale, in care fiecare tine evidenta fiecaruia, ce maninca, ce-si cumpara si, rareori, ce mai citeste. In tarile alea nu sunt atitia judecatori citi sunt in casele noastre, unde fiecare are o parere autorizata si o autoritate de neclintit despre orice, mai ales despre ceilalti. In tarile alea oglinzile nu sunt folosite doar pentru machiaj si barbierit, parca le este utlizata altfel proprietatea de baza: reflectia. In tarile alea comunitatea nu inseamna o suma de fatzete personale pe care invatam, in cultura de p(a)iatza, sa le administram in fucntie de context, iar pe cele profitabile sa le numim “personalitati puternice”. In tarile alea inca se cauta solutii, se asculta pareri, se greseste si se cer scuze. Si, la fel ca si cu dezinformarea, se invata sa se traiasca cu ele…”
LikeLike
Un… concubinaj?
LikeLike