Ce-și face omul…

se numește act de voință. Aflu de pe rețeaua (încă) gratuită că un celebru prozator transilvan, un "cap de serie" în termeni sportivi, care excelează în romanul gotic de factură locală se supune privațiunilor unui pescuit matinal.
Să-l împingă foamea? Nu cred, nu e mâncăcios, ca mine, e mai degrabă un ascet în ale mâncării, îi place să gătească, dar... pentru alții.
Nici dorul de aventură nu constituie o motivație validă. E de o vârstă cu mine iar la vârsta noastră, aventurile pe care nu le-ai trăit încă nu le vei mai trăi niciodată.
Singura explicație validă: căutarea unui nou subiect (a se citi cadavru), pentru următorul roman (la ora asta în librării găsiți "Crima de pe Podul Garibaldi") - adică o nouă temă pentru tandemul detectiv Martin Breda & Maraia.
Noi stăm la pândă.