Szell Sandor: Numărătoarea perversă

Cei patru evanghelişti au fost trei....

După cum văd eu (recunosc, ar fi timpul să-mi schimb ochelarii), oamenii se împart în două categorii:
- cei care pun totul la îndoială, şi
- cei care cred tot ce aud.

Asta nu ar fi o problemă. Cum, defapt, nici nu este.
Problema este că, nu înţeleg un mic aspect.
Cu se face că, de fiecare dată (manifestări, mitinguri, proteste, etc.), reprezentanţii unora sunt în număr covârşitor mai mare decât, reprezentanţii celorlalţi.
Bineînţeles, în astfel de situaţii un conflict deschis este exclus.
La fel de interesant este faptul că...rolurile se schimbă de la un eveniment la altul.
Ba noi suntem mai mulţi, ba voi.

Ce cred eu?
...că defapt, între cele două, aşa zise tabere, nu există tensiune. Ele s-ar putea tolera reciproc şi să îşi vadă de convingerile lor.
Dar...atunci cum ar putea Păpuşarul să distragă atenţia de la faptul că în spatele scenei arde recuzita?

Dar...dacă cei patru evanghelişti au fost trei...şi a rămas doar Luca şi Matei...
Cine îşi va asuma ceea ce urmează?