A fi pur și simplu…

"COPILĂRIND PRIN ANOTIMPURI" de LĂCRIMIOARA ZOTA este o colecție de rime pe tema succesiunii anotimpurilor în climatul nostru temperat continental. 
Despre această lucrare ar fi normal să-și dea cu părerea școlarii și probabil o vor face prin lectură. Noi, adulții avem prostul obicei de a complica lucrurile, fără să facem mare ispravă întru lămurirea lor. Suntem "luați prin surprindere" - expresia vizează mai ales latura neplăcută a lucrurilor: zăpada care blochează traficul, ceața, canicula. 
Nu mai știm să ne bucurăm și nici nu vrem să învățăm a ne bucura din nou. Considerăm că suntem mai înțelepți decât copii noștri și ne folosim autoritatea pentru a ne susține superioritatea. Ce beneficii ne aduce însă această înțelepciune? Suntem nemulțumiți, iritabili, nervoși. Unde sunt atunci beneficiile înțelepciunii noastre? 
Un învățat oriental a scris cândva: "Câinele nu știe că este câine. El doar este. Ar fi formidabil dacă și noi oamenii am avea această capacitate." Dacă am ști să fim pur și simplu, fără a ne încărca cu atâtea atribute, anotimpurile ar reveni în viața noastră așa cum au fost în anii copilăriei. 
Ne-am bucura din nou de zăpadă și am uita să ne certăm cu cei de la salubritate, am trăi din plin vara și am uita să cerem spor de caniculă, am fi din nou prezenți în propriile noastre vieți și nu am mai trăi cu gândul aiurea. 
Autoarea nu pledează pentru toate acestea, ea trece direct la fapte. Nu încearcă să ne surprindă, nu interpretează diferit teme mai vechi, așa cum ne-am fi așteptat. Avem în față un discurs simplu și la obiect, fără incursiuni ambițioase în eventualele profunzimi oferite de cuvânt. 
Uneori avem impresia că autoarea evită pur și simplu să facă poezie, că mesajul este unul direct, ca într-un document constatator, un proces verbal. Fiecare cititor este deci îndreptățit la propria interpretare, la propria poezie, în funcție de reflecțiile sau amintirile pe care le deșteaptă textul în memoria fiecăruia.