Jocurile minții

Heléna...reloaded

M-am trezit brusc şi confuz.
În capul meu se învârteau vise şi realităţi.
Cu ochii încă închişi, încercam să rememorez visul.
O casă...o fereastră...nori negri de furtună...şi cam atât.
M-am uitat la ceas. 3.33.
Ciudat. Pentru a mă asigura că nu dorm, m-am piţigat de obraz.  Obicei din copilărie.
Eram treaz. De-a binelea.
Am încercat să adorm, minţindu-mă că este doar un vis..
Vedeam casa...fereastra...dar ceva lipsea.
Ies la o ţigară, mi-am zis.
Am dat să cobor din pat..dar ceva îmi bloca accesul.
Am deschis telefonul şi am văzut doar un păr castaniu care acoperea perna.
Convins că încă visez, am coborât pe cealaltă latură a patului.
Când m-am întors...acum chiar treaz şi conştient, era încă acolo.
Neştiind cum să reacţionez, m-am furişat în pat şi am încercat să adorm.
S-a cuibărit la pieptul meu, a bolborosit ceva de genul: „te iubesc”...şi...La 5.45 a sunat deşteptătorul.
Eram singur în pat... obosit ca după o noapte de chef cu prietenii.
Dar, perna mirosea a ceva...ceva ce eu nu folosesc. Mirosea a iubire...
„Am luat-o razna” – mi-am zis şi am ieşit în bucătărie să-mi fac o cafea.
În chiuvetă era o ceaşcă, cu urme de cafea.
Ori am înebunit...ori chiar am dormit cu Heléna...