Ca într-un joc, copilărește-n mine,
râde ghiduș când mi te-aduc aminte,
plânge în pernă, fără de tristeți
și hoinărește, uneori, prin munți,
reînviind povești cu tine,
învăluită-n praf de stele
și mirosind a flori de colț;
și toată veselia-i de copil
trăiește-n vechi fotografii
alb-negru, rupte pe la colțuri,
ție zâmbindu-ți din uitări;
copilări-va pururea în mine,
o strig, nu are niciun nume,
cea care te-am iubit.
Dora Budăcean, 6 aprilie 2021
Nösnerland 