Des-compunere (9)

taie-mi, Doamne, pleoapele inimii
să Te pot vedea fără de oprire și
oprește-mi nebătaia ei căruntă
cum i-ai oprit minții calea spre Tine,
se ruga la marginea peșterii
Călugărul verde.

zdrobește-mi, Doamne, genunchii și coatele
să nu mă mai pot târâ înspre mine
cum i-ai zdrobit șarpelui calea spre rai,
se ruga la marginea apei
Călugărul roșu.

ucide-mi, Doamne, visele și fricile nopții
să nu Te mai văd între noi lăcrimând
cum i-ai ucis iudeului calea spre Fiu,
se ruga la marginea nisipului
Călugărul negru.

dă-mi, Doamne, fericirea punctului de la capătul liniei,
se ruga nenăscutul visând nemurirea spațiului gol.

Leave a Comment

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s