taie-mi, Doamne, pleoapele inimii
să Te pot vedea fără de oprire și
oprește-mi nebătaia ei căruntă
cum i-ai oprit minții calea spre Tine,
se ruga la marginea peșterii
Călugărul verde.
zdrobește-mi, Doamne, genunchii și coatele
să nu mă mai pot târâ înspre mine
cum i-ai zdrobit șarpelui calea spre rai,
se ruga la marginea apei
Călugărul roșu.
ucide-mi, Doamne, visele și fricile nopții
să nu Te mai văd între noi lăcrimând
cum i-ai ucis iudeului calea spre Fiu,
se ruga la marginea nisipului
Călugărul negru.
dă-mi, Doamne, fericirea punctului de la capătul liniei,
se ruga nenăscutul visând nemurirea spațiului gol.
Like this:
Like Loading...
Related
Published by zorindiaconescu
Freelance journalist and writer
View all posts by zorindiaconescu