Uneori, la fel ca şi acum, stau şi mă gândesc. De ce mulţi semeni de-ai noştrii nu-şi folosesc
creierul? De ce îşi lasă soarta pe mâna altora?
Oriunde mă întorc, văd doar întrebări.
„Cum să fac…cutare?”, „Ce să iau dacă mă doare…cutare?”, „Voi ce aţi face dacă…?”…ş.a.m.d.
OK. Sunt situaţii în care este nevoie de sfatul unui profesionist. Dar atunci te adresezi direct lui.
A…te costă? E firesc. Doar de aia este specialist. Şi pe el l-a costat să dobândească ceea ce
ştie.
Dar…apelând la întrebări lansate la voia întâmplării, şi aplicând sfaturi după ureche… oare nu
riscăm?
Pentru că, de cele mai multe ori, nici nu putem verifica sursa din care primim răspunsul.
Dacă „ajutorul” este ca cel din pilda de mai jos?
„- Vecine, ce i-ai dat la vacă, când ţi-o fost bălândă?
- Fotoghin.
Trec câteva zile. - Vecine, io i-am dat la vacă fotoghin, da o murit.
- Apăi, şi a me’…”
Deci…oare este chiar aşa de greu să ne folosim creierul? Sau preferăm să riscăm de dragul
economisirii unor bănuţi…care economie, de fapt este o cheltuială mult mai mare?
Doar mă întreb… Nu aştept răspuns.
Nösnerland 