Micul fragment literar, dar adânc pătrunzător în minte și-n suflet, un fragment din ”Conspirația zborului” al cărui autor este Ema Laura C. Munteanu, m-a provocat să vă prezint un poem pe care l-am scris după ce am citit cartea ”Pescărușul Jonathan” de Richard Bach și l-am publicat în cartea mea, ”Aripi astrale”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2009.
Tu, pescăruş cutezător Ce-ai exersat spre perfecţiune, În viaţa ta de călător Ai pus visele-n acţiune.
Inovator prin încercări; Condiţia de mărginit, Căderi schimbate-n ridicări, Te-au înălţat în infinit!
Când Stolul crud te-a exilat Că zbori nu ca să te hrăneşti, Cică tradiţia ai încălcat, Cunoaşterea s-o depăşeşti!...
N-ai plâns de-a fi-n singurătate, Dar sufereai cu-ngăduinţă Căci nu credeau că: Libertate- E zborul către biruinţă.
Şi toate Erele s-au pus Să-ţi dea imensa biruinţă, Spaţiul şi Timpul le-ai adus Omniprezente-n conştiinţă.
Şi-apoi, întors, desăvârşit, Trupul din gând e în lumină, Pe-nvăţăcei i-ai instruit Stolul spre tine ca să vină.
Tu porţi în aripi nemurirea Eliberând iubirea caldă, Din vârful lor nemărginirea La pieptul tău, parcă, se scaldă.
Bistriţa, 16 decembrie 2009
Gheorghe Mizgan
Nösnerland 