Conviețuim;
eu și memoria mea,
după regulile ei,
nu mă lasă să uit nimic,
nici din cele bune,
nici din cele rele;
din sertare de ea știute,
uneori, scoate stranii amintiri,
nici nu știu dacă sunt ale mele,
și nu o contrazic,
să amân ziua
când mă va părăsi, afurisita,
luându-și amintirile.