LACRIMA DIN ICOANĂ…

Privesc la chipuri dragi din icoane,
Dumnezeu coboară discret, dar adânc,
Luminând și vorbind în tăcere;

E atât de mic Dumnezeu, că încape într-un zâmbet,
În zâmbetul din icoană...
Se face și mai mic, se preschimbă în lacrimă,
Lacrima ce se prelinge din ochi blânzi de înger,
Și lacrima sfântă a mamei.
Unii zic că-i prea sus Dumnezeu,
Alții zic că stă pe tronu-I din ceruri....
Eu Îl văd, Îl și simt când privesc chipuri dragi din icoană.

Mirela Rus