Pentru mine, internetul este necesar în absolut toate domeniile și neprețuit vieților noastre. A mea, cu siguranță.
În anul al patrulea de facultate, la o materie absolut neatractivă, merceologie, predată de un profesor anost, doctor de altfel în domeniu, am decis să nu particip la cursuri, bazându-mă că voi copia cursurile colegilor merituoși care nu absentau nicioadată. Profesorul și-a ținut cursurile, aparent nederanjat de absența noastră, că și alți colegi au ales să nu participe, ținând însă prezența separat de condica măsluită de noi și pe care ne bazam, prezență pe care ne-a fluturat-o, triumfator, la examen. Mai mult, ca să ne pedepsească, pe bună dreptate, printre subiectele pentru examen se numărau și două articole publicate de domnia lui într-o revistă de specialitate și pe care, evident, nu le predase la curs. Subiectul numărul 13 și subiectul numărul 14. Am mers la biblioteca universitară unde am aflat că se găsea respectiva revista, am căutat frenetic articolele, dar din amândouă revistele, singurele care existau în acea bibliotecă, paginile cu articolele respective erau rupte. Am pierdut vreo două zile căutând revista în mai multe biblioteci până m-am lăsat păgubașă. Evident, la examen am tras subiectul numarul 13. Bineînțeles că dacă în acele vremuri ar fi existat internetul, cu un clic, aș fi găsit zeci de articole, toate scrise de același autor.
Epilog
În ciuda faptului că eram plină de absențe, am luat nota opt la acel examen pentru că pe domnul profesor, care în realitate s-a dovedit a fi un om plin de umor și nu cum mi-l imaginasem eu, l-a amuzat teribil viziunea mea, absolut originală si evident ruptă de realitate, despre filarea bumbacului, că acesta a fost subiectul cu numărul 13.
Nösnerland 