EȘTI….

Ești tăcere mai presus de orice cuvânt
Ce mă veghează, mă doboară și apoi mă înalță.
Ești lumina ochilor deschiși ce aprind
Scânteia care pâlpâie în al nopții întuneric.
Ești povestea ce se scrie pe filele inimii mele
În seri târzii și-n dimineți blânde de vară.
Ești visul ce nu piere-n zorii zilei, ci mai tainic
Își îngână chemarea spre-un veșnic răsărit.
Ești pasul meu timid când de plumb îmi pare firea
Și mută-i dorința de-a privi în sus.

Ești surâsul stelelor în fiece noapte
Ce luminează țărmuri nesfârșite de dor.
Ești aripa păsării măiestre ce poartă-n albastrul imens
Zborul meu frânt.
Ești cântecul divin închis în trupul meu,
O simfonie de cuvinte nerostite.
Ești puterea cu care-mi ridic din abis
Ochii spre cer și aștept...
Ești răspunsul duios la fierbinți rugăciuni,
Nerostitul credințelor mele.

Mirela Rus