Dincolo de linia roșie

În vocabular a pătruns termenul “declasificare”, adică expirarea termenului până la care anumite documente aveau atributul “strict secret”. Dornicii de senzațional, activiștii de tot felul și curioșii de toate zilele află după o așteptare îndelungată “adevărul” (cum ar fi de pildă cel legat de evenimentele din ’89). Ghinion. “Adevărul” care ar trebui să facă lumină de abia pâlpâie, publicul este servit cu câteva detalii, uneori picante, dar neesențiale, narativa se pierde în detalii care devin plictisitoare și până la urmă omul de bun simț renunță, își dă seama că a mai fost păcălit odată. Abordarea este jenantă, oricât de revoltați suntem împotriva dictaturii și a celor care au profitat de pe urma ei, dar să reduci un serviciu sercret al unei țări la turnători și alte aspecte ale nișelor întunecate ale naturii umane este ca și când ai reduce campionatul de fotbal doar la divizia județeană. În sfârșit ne așteaptă o ieșire din tunelul plictisitor al realismului post-socialist cu personaje schematice și drame care vizează doar nimicnicia lui homo sapiens , mâine începe serialul Spy Master evident inspirat din episodul Pacepa despre care până în prezent am aflat doar ce a vrut protagonistul, sau ce i s-a dat voie să spună, cam unilateral și adesea scos din context. Nu-mi fac iluzii că vom avea mari revelații urmărind acest serial. Mă bucur că în sfârșit vorbim și despre lucruri care aveai până acum impresia că li se întâmplă doar altora, “de dincolo”. Poate urmează o alta dezamagire, terenul e pregătit – iată! – m-am amăgit… Poate găsim timp și avem chef să comentam episoadele împreună. Pe mâine!

Această operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.