Sunt bulgăre viu, călător pribegind, Lacrimi de lumină-n fragment azuriu; Din gândul tomnatic se scurge, șoptind, Dorința ori visu-n stindard purpuriu.
Din umezii ochi, perdea de speranțe – Pentru suflet, colier din rubine Atingând talerul unei balanțe; Voi lupta alergând spre mai bine.
Castelul din vis, în drum stă-ntr-o rână, Cu grele aripi planez spre țărână. Visez ca printre fluturi să rămână Izvor de cuvinte, într-o fântână!
Gheorghe Mizgan, 17 iunie 2023
Descoperă mai multe la Nösnerland
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.