Prof. Mirela Rus

DĂ-MI, DOAMNE….

Doamne, arată-mi, te rog, calea
Și de e pietruită, și de e câmp cu flori,
Deschide-mi ochii ca să văd cărarea,
Să nu mă tulbur doar de reci fiori.

Nu cer nici soare prea fierbinte,
Nu cer nici cel mai negru nor,
Dă-mi, Doamne, pasul să merg înainte,
Să Te privesc senină, când rănile prea dor..

Dă-i, Doamne, lacrimii puterea
Să spele de venin al meu obraz,
Și să gust din toate, mierea,
Să poposesc pe-al liniștii talaz.

Și Doamne, când veni-va clipa,
Să cad sub cruce, ostenit,
Să pot să prind din zbor aripa,
Ce-mi ocrotește sufletul trudit.

Rătăcitori, căutători de vise,
Ne moare visul și cu el cuvântul,
Ne-mpiedicăm, luminile sunt stinse
Și-apoi tăcem, să ne adoarmă gândul.

Fă, Doamne, zori, din neagra noapte,
Dă-mi truda, dar apoi și dulcea Ta odihnă,
Să te găsesc în tot și-n toate,
Să-Ți sorb paharul cu nesaț și tihnă!