IMPACTul pe care literatura, arta, cultura în general l-au avut asupra noastră?
Inițiativa îi aparține lui Marius Buculei, unul din fondatorii Nösnerland. Suntem dubitativi? Suntem paradigmatici? Avem idei fixe – cu toate că puțini vom recunoaște – fiindu-ne frică să ieșim din cochilia confortului propriu. Iată provocarea lunii noiembrie 2023: IMPACT
Cu hinta prin bibliotecă
Cărțile colorate ale copilăriei… prima dată când amintirea îmi aduce mirosul culorilor, când degetele au învățat mângâierea abstractului, păcăleala dulce-nevinovată a lipsei adâncimii... ”Uite mamă, zice mama, ce frumos se deschide o carte...” Gestul deschiderii cărții e ca truda vâslașului despicând oceanul necunoscutului, aducând valurile imaginilor cu spuma cuvintelor de nedeslușit împrăștiată într-o ordine de care atunci nu am fost conștient... poate că nu sunt conștient nici acum, când barca obosită alunecă tot mai greu pe valurile înțelesurilor... Printr-o taină, căci toate ne vin printr-o taină a lor așteptându-ni-se deschiderile, mama putea să deslușească cuvintele, eu rămânea să le lipesc, cu mintea mea târându-se de-a bușilea, pe imaginile plate ale culorilor cu miros de poveste. Biblioteca părinților, primul leagăn al copilăriei... v-ați legănat vreodată într-o bibliotecă, copii fiind? Acum e greu, să nu încercați, vă poate dăuna la orgoliu, greutatea clipelor și ezitarea temerilor v-ar putea cauza serioase perturbări de conștiință, în plus, că de la o vârstă, vă ziceți cu convingere, nu ne mai șade bine... Dar atunci, pe vremea când ursul și vulpea, capra și iezii, Făt Frumos - eu am crezut că făt e masculinul de la fată - și balaurul cu mintea împrăștiată în șapte capete se luptau cu lipsa de adâncime a cărților, împrumutând vocea mamei... cam pe atunci, eu am văzut că dacă te duci aproape de bibliotecă, de rafturile alea ticsite de adâncimi ascunse și privești în sus, vezi cerul. E cerul fără nori, e cerul în care albastrul nu e o culoare, ci mirosul sânului mamei, e cerul în care, odată ajunși, toate cărțile alea ticsite de sus până jos și dintr-o parte în alta își vor deschide adâncimile, se vor face aripi, la fel ca aripile copiilor bucălați zugrăviți în biserica bunicilor din Bucovina și nu știu cum, printr-o fericită întâmplare a nedumeririi mele, am înțeles deodată că trebuie să învăț zborul. La cer nu se poate ajunge de-a bușilea! Atunci, pe loc, o clipă a destinului s-a agățat de privirile mele întrebătoare și, ca printr-o minune din poveștile cu gust de mamă, biblioteca s-a despărțit în două, rafturile s-au dat la o parte și în fața ochilor mei mirați s-a deschis o grădină cu copaci uriași, o vegetație luxuriantă cu fructe necunoscute mie de pe care zburau necontenit dintr-un loc în altul un caleidoscop de fluturi colorați. Două liane subțiri au coborât de undeva din înălțimile celor mai inaccesibile rafturi și s-au încolăcit pe o carte imensă, cea mai mare carte din bibliotecă, groasă cât un trunchi de copac, învelită în coperte de piele maro cu litere aurite gravate frumos pe ele. M-am urcat timid pe carte și, agățându-mi mânuțele de marginile rafturilor rămase de-o parte și de alta a cărții groase, am dat din piciorușele copilăriei, cum făceam pe hintele din parc. Am început să mă leagăn în sus și în jos, înspre pădurea cu copaci și înapoi dinspre fluturii colorați nebunește. De fiecare dată când urcam înspre cerul pădurii luam câte o carte de pe rafturi, ba cu o mână, ba cu cealaltă. Simțeam că de fiecare dată deveneam tot mai greu și totuși urcam tot mai sus. Pe unele apucam să le deschid, pe altele le răsfoiam, pe unele le înțelegeam, pe altele nu le-am putut desluși niciodată. Pe cele dragi le aruncam înspre pădurea înflorită, iar unele se atârnau de crengile goale și începeau să dea muguri... Am să vă dezvălui un mic secret. Dacă doriți vreodată să vedeți pădurea înfluturată, vă aștept cu drag pe același leagăn, cartea e mare, ne încape pe toți, lianele s-au mai învrednicit de-atunci și dacă se întâmplă vreodată să ne prăbușim, covorul moale al pădurii ne va înlesni căderile.. iar din fructele copacilor seculari ne vom înfrupta visele câtă vreme biblioteca vieții va rămâne deschisă. Vă spun eu că o să ne șadă bine... Mult mai târziu am aflat câte ceva despre cartea groasă cu coperte de piele care ne poate adăposti pe toți. E ”Istoria literaturii române - de la origini până în prezent” de George Călinescu, ediție copertată în piele, cu foi subțiri și magice, la a căror atingere adâncimile încep să se reveleze.
Marius Buculei
Descoperă mai multe la Nösnerland
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.