Mai trece câte-o toamnă Discretă și tăcută Mai vine câte-o iarnă Mai vrută... mai nevrută Și fără să observi Îți cresc aripi de gheață Și fără să observi Mai trece câte-o viață, Când umbra ți se-mbracă Tăcută în palton, Să te aștepte-n gară Pe cel dintâi peron... Și-ți iei de mână umbra Și o îndrepți de spate Și promițând căldură Te-ndrepți cu ea spre casă Și-i faci o invitație La viață... și la masă Și o întrebi cu vocea Din ce în ce mai joasă În timp ce focul arde Tăcut în șemineu "Nu vrei să-mbătrânești, Puțin în locul meu..?"
Ema Laura C. Munteanu
Descoperă mai multe la Nösnerland
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.