Zilele de pe urmă

..ce ne facem dacă zilele de pe urmă 
nu vor fi ultimele, dacă bâlciul continuă 
în bătaia de joc a așteptărilor noastre înfrigurate, 
vom fi zguduiți de o apocalipsă - o altă cacialma 
spectacolul nu se oprește niciodată 
el se termină pentru cei care ies de pe scenă 
în timp ce alții urcă în lumina reflectoarelor, 
muzica nu se oprește niciodată, 
pauzele sunt o chestiune de tehnică, 
splendid se învârte caruselul, 
urcă pentru unii, pentru alții coboară, 
sus sau jos, o banală chestiune de orientare 
murim pentru a învia sau nu mai credem nimic 
universul e construit din cărți de joc, 
un joc niciodată înțeles până la capăt.. 

.. și totuși, cât de puțini rezistă ispitei de a se descrie, 
ei pe ei, drept învingători, cuceritori a ceva 
ce nu a fost și nu va fi niciodată al lor, 
nefiind destinat privatizării 
(cum s-ar spune într-un document oficial) 
precum raftul de cărți din biblioteca de rumeguș presat 
nu este sanctificabil și nu e nimeni războinic 
fără multe răni și înfrângeri la activ și - vorba poetului Bei Ta, -
privind mărețul palat îți intră o musculiță în ochi..

Zorin Diaconescu