—
Glasul păsării măiestre a tăcut
Și mut și trist e sufletul ce o asculta;
Se roagă de vânt și de izvoare să-i redea cântul...
Lumina razei ce încălzea firul plăpând
A pălit.....și floarea se culcă la pământ;
Șoptește soarelui să-și întoarcă timid, fața....
—
—
—
—
—
—

Descoperă mai multe la Nösnerland
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
