GLASUL MUT   

Ești puterea cu care-mi ridic din abis
Ochii spre cer și aștept...

Glasul păsării măiestre a tăcut
Și mut și trist e sufletul ce o asculta;
Se roagă de vânt și de izvoare să-i redea cântul...

Lumina razei ce încălzea firul plăpând
A pălit.....și floarea se culcă la pământ;
Șoptește soarelui să-și întoarcă timid, fața....



Descoperă mai multe la Nösnerland

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

Lasă un răspuns

Descoperă mai multe la Nösnerland

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura

Descoperă mai multe la Nösnerland

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura