Dacă e Marți… Mortua est

Ne mor bețivii-n bătrînele tramvaie
Și prietenii cei vechi își caută o pensie
Cât de departe zboară tinerețea oarbă
Eu nu mai vreau să stau cu mamifere

Ne mor amicii cu sticle goale-n mână
Și-n amintiri se-adună femei cândva frumoase
Auzi, Colette, se-aude o romanță
Și ochii tăi ca de safir se-adună-n mare
Eu stau pe țărm, Colette, nu mai e vreme
Iar moartea vine ca o alinare 

Ne mor toți prietenii plecând spre alte emisfere
Și trupuri vechi se taie-n cet la vene
Din crâșma-n tunecată
Doar moartea pleacă mai devreme

S-au așezat în gropi comune
Toate iubirile ce le-am crezut eterne
Și sunt gelos pe munți, chiar și pe mare
Chiar și pe tine, iubita mea plecată prea devreme

Ne mor copiii, bucăți de stele ce-s aruncate în latrine
Iubita mea, Colette, te-am căutat în zori acasă
Nu te-am găsit, era doar Doamna cu var data pe față
Și un buchet de gladiole negre



Decembrie 3

Și a căzut decembrie în zvonuri de lumină
Se naște iarăși iarna și fumul ca o boare
Se naște iarăși iarna, cu gheață în pridvoare

Vom asculta iar frigul și pietrele tăcute
Privim cum crapă luna și zvonuri înghețate
Cad  stele mari din cerurile-nalte

Se naște iarăși iarna
Precum un zvon macabru
Mirosul de nuci coapte își caută preludiu
Iar visul nopții se zbate pe la geamuri
Cu viscolul  care le îngroapă între dealuri

Se naște iară iarna 
Tristețea curge-n valuri
I-a vinul ăsta și bea-l ascuns sub maluri
Pe-un cal de lemn mă sui 
Și-mi pun pe creștet lauri

Mă-nchin la scara crâșmei
Absintul curge în pahare
Ascult, curge zăpada 
Un cântec trist despre o mare

Sunt beat ca un țîrcovnic
În vene-mi curge o apă înghețată
Crîșmareeee, strig acum 
Sunt trist că berea moare
Adă acum pelinul
Și rom în cană mare

Sunt, da sunt ca un vierme ce-n mărul lui Adam el locuiește 
La masă-mi cântă îngeri, iar vinul face floare
Și văd cum viața trece ca recreația mare

Decembrie, miroase a cicoare

Se-aude iarăși ploaia jumate înghețată
Respir din nou amfibiu
Și-și cerne toamna clipe
Venite după soare

În parcul trist, lângă statuie
O domnișoară plânge vara
Iar în pensionul plin de fete
Se-aud romanțe și catrene seara

Eu am venit să beau cu pedagogul
Căci tu, Helene, iar umbli goală
La spălător iar geme-n cet o trupeșă cucoană
Ce nu ajunge-acasă prea devreme

Pe stradă e pustiu, nu se-aude-o vorbă 
Doar o pianină vorbește-n note grave
Și-un marș funebru pentru o artistă
Din cimitir vin zvonuri despre o ninsoare

În noapte-a tot mai neagră
Lacustru-mi este gândul 
Și damigeana plină de pelin se cam golește
Iar am să plec la miez de noapte
Să prind trăsurile celeste

Pornesc încet pe-o stradă-ntunecată
Și cânt iar o romanță despre tine
Iar felinarul moare-n chiciura măruntă
Și o pisică neagră se miaună dintr-o fereastră

Nu bântui prin târg, îmi spune o cucoană
Te caută acasă o Damă cu camelii
Se-aud iar zvonuri despre o mare albastră
Și despre sânii ei ce-și caută ieșirea-n lume

Mă-ndrept cu greu din spate 
Privesc la zorile mortificate-n ceață
Se-aude de la Madame Viviene sonata lunii
Și un poet nebun s-a cam pierdut în noapte

—

---

—