Dacă a Marți e … Iona și îngerul : Uite, fată, îţi dau viaţa mea, tu dă-mi moartea ta să o pipăi, Să-i ling sânii fleşcăiţi

2 , DOI , două, 2 zei, îngeruleeeeeeee , băăăăăăăăăăăăăăăăăăă, 
Tot suni, cum să tot suni, de 55 de ori să tot suni, acolo între nisipuri
Nu auzi, nu auzi femeie, Iona te strigă, cămilele mestecă sângele deșertului, nu auzi, Femeie, nu auzi, să cazi așa, ca o pasăre, să arzi , să arzi
Iona te tot strigă Femeie, pe tine, pe sânii tăi mici și lași, boemi, cu sfârcurile lor fără lapte, animale bolnave, bolnave sunt și aceste zile
Mă strigi, mă strigi peste gardul țigăncii, mă strigi, mă tot strigi
Istoviți, istoviți ochi-mi cad ca două bile, așa îmi cad ochii, una câte una, unul câte unul în groapa cu var
Iona, Iona te tot strigă Femeie, țâțele tale ca niște pături, pături care învelesc copiii din canalul colector
3, TREI, treimea, 3 zmei paralei
Puțin, 3 mai puțin ca 4, că să tot fugi, să fugi pe drumul Blajului, spre Târnăveni, să nu-ți cadă, copiii, să nu-ți cadă din buzunare, așa cum cad dinții la bătrânețe, așa cum cad 4 mai mult decât 3
Peste umbra ta curge, varul nestins tot curge, pielea ți-o macină cu acizi cu tot, mănâncă ochi și carne
5, CINCI, cincimea
5 sunt cîțiva dintre derviși care bat la ușă
Încearcă ușa, cîntecele lor, șobolanii lor, merg toți în excursie
La bunici în excursie îl vezi, vezi mortul ascuns în iarbă, furnicile 

Mă tot mir că nu ai venit, dar mirarea mea nu se vede din centrală, iar fericirea e provizorie. Tanti Florina dă din cap şi compătimeşte o furnică, duce-n spate două suflete jumate.
Lacrima fetei noastre nenăscute. A ta şi a mea, Amin.
Ling sare de pe sfârcurile tale, între etaje ca şi între picioarele tale, s-a oprit liftul
Să-i ducem flori, flori multe să-i ducem, pe podul de fier, iată-ne, frumoşi, ca la Copşa Mică
Fierbe Târnava, fierbe ca şi cafeaua pluto-nierului, spălam furtune, iar imaginea ta picură peste mâinile îngheţate
Racordurile tremură, apele îngheţate îmi strivesc lacrimi. Pe poarta de fier ies umbre
Doi câte doi, morţii cei vii curg în spatele casei tale. Îţi pipăi sânul stâng
Ca pe fundul meu îl pipăi. Uite, fată, îţi dau viaţa mea, tu dă-mi moartea ta să o pipăi
Să-i ling sânii fleşcăiţi, ucişi de laptele negru. La autogară ne întâlnim, două autobuze obosite
Le dai ţâţă păpuşilor tale, pe ascuns, gurile lor mici îţi caută sfârcurile
Plâng cu lacrimi de porţelan. Firmituri de pâine neagră ling pe de masa ca un sicriu
Locul unde viaţa ta şi moartea mea îşi dau mâna, căutând cei doi ochi scoşi
Dă-mi de trei lei singurătate și de cinzeci de bani o parte din uterul tău
Uite, uite o cutie îţi zic: aici e o parte din Fiul Nostru, nenăscut
Îţi dau viaţa mea, tu dă-mi moartea ta.
Acid sulfuric
Între etaje, de la trei la patru, e ca între picioarele tale, larg desfăcute, ca un pat nefăcut, arăți ca un pat nefăcut
Ţi-am rupt ciorapii, negri şi scumpi, ți i-am rupt. Tu, fată, la masă ne-am aşezat, la masă
Snagovul fumega precum locomotiva de Blaj. În gara mică ca un boem păduche
O dată, încă o dată, ai strigat, pe urmă noaptea s-a cuibărit la fabrica de mingi
În casa ta, orele mormăie clipele, iar smogul ca un tăun tot bâzâie.
Albu, nedormit şi pişcat de vodcă, înjură de mame şi curve mici
Noiembrie, ca un păianjen gros şi cu picioare mari
A căzut de la etajul 4 în plasă, în propria plasă
Când am căzut eu, tu nu mai erai acolo
Mâncai păianjenul împreună cu șoferul tău

Plânge copilul după ţâţa ta, Tu, tu fată pliveşti peretele scării unde ne-am fi mutat
Un ochi plânge după venirea ta, celălalt râde după plecare mea, doi câte doi copii
Pe vis, pe fiecare vis, unul pentru fiecare autobuz plecat cu elevii în practică agricolă
Ţâţele tale ca nişte goldene ceva mai mărişoare, a iarbă arsă de toamnă miroase între picioarele tale

---

---