Semnal: Alin Cordoș, Păpușa de porțelan, Ed. Charmides, 2025

L-au botezat Iosif! Programul e program, zice tovarăşul responsabil, tot zice din îndărătul, din spatele unei tejghele vechi, vechi, hă, hă, de pe vremea când în primărie trona portretul lui Carol al II-lea, dat jos de tabloul cu Mareşalul, unicul Mareşal şi el înlocuit cu mult prea tânărul Rege Mihai, după care, rând pe rând, Gene‑ ralisimul Stalin, Gheorghe Gheorghiu Dej şi, cu voia dumneavoastră, ultimul secretar general al Partidului Comunist, Nicolae Ceauşescu. E închisssssssss! Deschidem după ora 19.00, vedem telejurnalul împreună! Zeuleeeee, măi zeule, noi nu bem ceva? Măcar o ţuică mică, o sută de monopol sau RDV, rachiu din vin, un rom, unul mic, rom de ăla cu gust de spirt sanitar, după care îţi apar pete pe faţă, pete mari, maronii, hai măi zeule, zău aşa: nu bem şi noi ceva? Am văzut ceva într‑o noapte! Erau cadavrele amantelor mele. Le-am văzut leşinând, vomitând după porcăria aia de lichior de cireşe, căpşunică poate, dar vederea lor nu mi‑a făcut nici rău, nici bine, dar a transformat stelele în uriaşe cruci de lumină. Dimineaţă, of, of, dimineaţă, hm, devreme. Era foarte devreme, atunci când ai plecat fugind pe străzile aproape fără nume, ale căror gust şi sens nu le mai ştia nimeni. Nici măcar tu! Tu, tu Dănuţo care spuneai că ştii totul despre oameni şi străzi, nimic despre oameni şi şoareci. Ai râs când ţi‑am spus că ai suflet de curvă, dar m-ai pleznit cu sete când ţi‑am spus că eşti mincinoasă, una mare de tot, aproape de patalogic Mi‑ai spus că ai avea un coş plin cu suflete, suflete furate, dar că pe ceea ce spune o mitomană ca tine nu e bine să pui prea mare preţ. Știi cum ai plecat? Ai plecat în mare grabă, aşa.... aşa cumva.... cu nişte paşi împinşi, aşa cum ai împinge o sanie pe un câmp plin pietre, târând după tine frumoasa şi liniştita zi de 25 septembrie. Iar umbra, mda, pe biata ta umbră o tot trăgeai după tine exact cum ai trage un geamantan greu, foarte greu, un cufăr de lemn, greu, greu de tot, poate o ladă de armată, da, da, o ladă de armată. Uite mama trec soldaţii şi‑n armată‑şi beau ficaţii, trec soldaţii aşa cum trec oile cele multe când urcă la munte. Unu, doi, trei, patru, Stângu, stângu, stâng, drept, stângul... Companieeee stai! Dreeeepţi! Cu cântec înainte maaaaarş.

- fragment

---