Dacă e Marți: Jurnalele lui Azazel : Caietul cu numărul 1- Dimineaţa, nenorocite ore ale dimineţii, Pe Drumul Crucii, mii de şobolani, Îmi aduc praful alb

Dacă e Marți:

Jurnalele lui Azazel : Caietul cu numărul 1- Dimineaţa, nenorocite ore ale dimineţii, Pe Drumul Crucii, mii de şobolani, Îmi aduc praful alb

---

Ieri sau poate alaltăieri am găsit în cutia de carton, singura amintire palpabilă rămasă în urma lui Daniel- Azazel, mai mult caiete, jurnale am să le spun, pentru că nu ştiu să le dau alt nume. Credeam că voi găsi însemnări zilnice ale lui Daniel, dar nu a fost să fie aşa. În primul caiet sunt doar nişte versuri, botezate ciudat, dar îi dau circumstanță atenuantă: locul unde a dispărut, pentru că Daniel este dat dispărut dintr-un spital de psihiatrie, dispărut în noaptea pe care o iubea atât de mult.
Ziua 1
Ucigaşii lui Moş Crăciun
Se spune, se spune doamnă doctor, că a venit
iarna
Noiembrie, ultimul bal, decembrie, ultimul
bănuţ dat pe prafuri
Multe se mai spun despre caralii care îţi
confiscă iarba
O vând comandantului de penitenciar
Mă tot uit cum ninge, ninge doamnă doctor
Fulgii, cocaină pură
Uite, uite iubito nişte poliţişti
Îl sodomizează pe Moş Crăciun
Minţi senile, priviri libidinoase
Pe Cruce l-au ţintuit pe Bătrân
Iar pe mine în saloanele cele gri
O linie, mai multe linii
Departe de lume stau negustorii de iarbă
Încă o linie, hai, încă o linie, strigă plutonierul
În cer, Domnul cel bărbos frământă trupuri
de ceaţă
Iar peste aluatul făcut din stele, cocaină presară
Păsări cu limbile tăiate
Stau violate în această colivie
Cât de departe ne sunt părinţii?
Nisipul încins, cadavrul găsit în fântâna secată
a Sălcuţei
Moartea violează bolborosind un câine cu
urechile retezate
Te strig, Doamne, pe tine, Doamnă, dar vă
ascundeți după Rai
Ningeeeeeeee, ninge cu îngeri, bucăţi mici de
îngeri
O zi mai târziu

Heroină 1

Dimineaţa, nenorocite ore ale dimineţii
Pe Drumul Crucii, mii de şobolani
Îmi aduc praful alb
Viaţa mea, agonia mea, moartea mea
La amiază, putred, mirosind a lepră
Sângele Profetului agonizează
Pe treptele mănăstirii mi-am luat doza,
pe treptele mănăstirii, acul mi-a spart vena,
mi-a spart-o
Du-te, Doamne, te du pe drumul Medinei
Miliţieni mi-au adus praful alb
Overdose, overkill, Offline

Heroină 2

Timpuri bolnave, trupuri injectate, ceruri de humă cad peste salon. Acolo am murit. Da, am murit ca o carne stricată în galantarul lui Dumnezeu.Dumnezeul mă-tii! strigă, tot strigă plutonierul. Dumnezeul mă-tii! Eu râd cu dinţii sparţi până la urechi, cu dinţii sparţi râd şi călăresc şarpele deşertului. Riders on the storm. Uite, mamă, uite, mamă, cum hienele cele multe îmi sfârtecă picioarele, viermii albi, plouă cu viermi albi, Eurynomos.

Încă o zi în paradis
Aici, dacă vă spun că aici stau de vorbă cu Diavolul, ce spuneţi? Asistenta şefă, ea nu crede, ea nu crede în Diavol, ha, ha, ha, am râs atunci, tu, fată proastă, maimuţă păroasă, atunci nu crezi nici în Dumnezeu, Tatăl ăla al Vostru!
Dumnezeul mă-tii!!! Aşa ţipă poliţiştii, scârboase fiinţe (...) He, he, he, merg la spălător, că aici, aici vine Legiunea. Atunci a venit un Duh, primul Duh, la mine, propunându-mi darul de a arunca sorţii pentru omucidere la distanţă. Acceptai cu însufleţire. El îmi explică cum se procedează spiritual. Am ţintit atunci un tânăr pe care nu-l iubeam în adevăr, pentru că a reuşit să facă studii de medicină, căci eu îi uram pe oamenii pe care-i judecam norocoşi şi fericiţi. Aruncai blestemul şi el muri pe loc. Mă dusei şi la înmormântarea lui.
Nici nu ştiu dacă e zi sau noapte, dar ce mai contează. Tot vine un poliţist sau procuror şi mă întreabă de unul sau de altul, pe unde i-am îngropat, dacă i-am îngropat sau, râde vipera, poate, poate cumva i-am mâncat. Îi tot spun că nu eu i-am mâncat, că Legiunea e întotdeauna înfometată şi pute, a mortăciune pute aici. Vomit, vomit, pe urmă mă dau cu capul de pereţi. Legiunea i-a mâncat, îi strigă trupul meu ce se târăşte ca un vierme pe cimentul rece. Domnul procuror bate disperat în geamul încăperii unde stau infirmierii, bate cu putere, fără milă, show no mercy, aşa cum ne-au bătut şi pe noi poliţiştii (...) râd de ei, de prostia lor, de întrebările lor: Unde e heroina, la mă-ta în pizdă, urlu, tot urlu la ei, iar ei tot ne lovesc, ne zdrobesc, ne sfărâmă trupurile.
Sânge şi flegmă. Şi apoi ne leagă cu cătuşele de calorifere sau de nişte radiatoare uriaşe. Şi apoi ne lovesc, din nou ne lovesc, iar radiatoarele acelea ne ard faţa, ochii, mâinile şi picioarele: – Unde e heroina, unde e!!!!!! Am vândut-o, boule, am vândut-o procurorului, pâine şi vin, vin şi pâine am furat din paraclis, din Biserica vândută de vameşi. Şi tu, şi tu Simioane, şi tu, ce mai vinzi, Hă, fecioria, pe fecioria ta picură ceara topită, tot picură. Privesc spre locul judecătorului, spre locul acela privesc cu ochiul rămas nevătămat, sorcova vesela, spre locul acela privesc, spre domnul judecător ce se ospătează din heroină, îşi tăvăleşte scula prin praf, aşa cum iei o bucată de piept de pui şi îl tăvăleşti prin pesmet, după care îl arunci în tigaia pusă pe foc, doar că judecătorul îşi bagă scula în gura mare a doamnei avocat. Şi tu, Simioane, şi tu, Petrule, Pavele, dar unde tot fugiţi?

Heroină 3

Hainele, hainele, domnule poliţist, cetăţene anchetator, le-am aruncat dimpreună cu heroina, dimpreună le-am aruncat deasupra sicrielor, care ard, ard fumegând, ca pipele cu opiu fumegă pe via Appia. Râzi, râzi, bestie de judecător, uite, uite, draga mea mamă, ninge, ce frumos ninge cu sângele păsărilor violate, cu sângele acela ninge, râuri de puroi țâșnesc din spatele zăbrelelor, împuţite cuşti unde dorm miliţienii, miliţienii sufletelor noastre. Priveşte, Doamne, priveşte cadavrul ştrangulat, putrezeşte în grădina Penitenciarului, în grădina Penitenciarului, unde, unde porcul pe care îl va mânca târâtura de procuror, spirt bea, bea spirt trecut prin pâine şi hârtie igienică. Un fel de mici dar fără muştar, deşi rahatul din closet tot un fel de muştar e... Te-am strigat, te-am tot strigat, Înalt Veghetorule, te-am strigat să mergem a ghici în praful alb, viitorul trecut de ora 9.00.

Camera 113

Răsar hume, răsar hume, sori blestemaţi aruncă cu găuri negre, Slavă Ţie, slavă ţie fiinţă cu profil de liliac, viermele pământului ronţăie, stele negre, stele negre ronţăie.
Eli, Eli, Lama Sabactani?
Te privesc! Coama-ţi cenuşie alunecă peste cadavrul meu, peste cuvântul meu, notele lichefiate ale unor Psalmi... Domnul a zis către Mine: Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut! Cere de la Mine şi-ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi stăpânirea Ta, marginile pământului. Le vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi! Şi acum, împăraţi, înţelegeţi! Învăţaţi-vă toţi, care judecaţi pământul! Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu cutremur. Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrabă mânia Lui! Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El.
Ard trupuri bolnave, ard trupuri, altele şi altele, mereu altele.

Camera 312

Singurătatea Diavolului, singurătatea Diavolului care locuieşte în mine ca într-un bloc de nefamilişti de pe strada Şieului, la uşă, la uşă mereu sună cineva, vine cu doza, cu doza de ecstasy vine, pilula ce-mi zvoneşte sufletul de mari dureri. Heroina, heroina, aduceţi-mi heroina, strig, îi strig ofiţerului mort, l-am pierdut, l-am pierdut capătul de viaţă, sau mi-a fost furat, semn că eu sunt Diavolul, semn că eu sunt Diavolul, râd, râd, iar din jugulara tăiată tâşnesc păsări mici şi cântătoare.

Murim cu schimbul sau în schimburi: 1, 2 şi 3

De la 7.00 la 15.00
De la 15.00 la 23.00
De la 23.00 la 7.00
Podul de piatră
S-a dărâmat.
A venit apa
Şi l-a luat.
Vom face altul
Pe râu în jos,
Altul mai trainic
Şi mai frumos.

Camera 418

Iisus Cel Dus, Cel Uns cu ulei de palmier. Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat deşertăciuni? S-au ridicat împăraţii pământului şi căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului şi a unsului Său, zicând: Să rupem legăturile lor şi să lepădăm de la noi jugul lor. Cel ce locuieşte în ceruri va râde de dânşii şi Domnul îi va batjocori pe ei!
Într-un colţ al marelui Templu, Eu, eu, Diavolul, împletesc funii, tot mai multe funii, frumos colorate, prin e-mail le trimit, prin e-mail la Iuda le trimit.
Pe Pilat din Pont, mi-am zis, pe Pilat. Am înjunghiat copiii aceia mici, mici ca nişte căţei de usturoi, sângele lor mărturisea pentru Talmud, Osana, Osana, pe urmă o tăcere de şase ore coborî cu scrânciobul din cer.
Copiii înjunghiaţi cântă, cântă copiii înjunghiați: În pădurea cu alune,/ Aveau casă doi pitici,/ Vine pupăza şi spune,/ Vreau să stau şi eu aici,/ Pu-pu-pu, pu-pu-pu,/ Vreau să stau şi eu aici.

Camera 888

666, 667, 668, 669, 670 – Psalmul 3
Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea; Mulţi zic sufletului meu: Nu este mântuirea lui, întru Dumnezeul lui! Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit. A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.
Cuvintele au obosit, au obosit cuvintele, sătule că au fost la Început. Acum, acum am intrat în putrefacţie, ploaia radioactivă desfigura Ierihonul. Şobolani uriaşi urinează în Iordan.
Resurection. Eu şi şobolanii muşcăm cu lăcomie, cu lăcomie muşcăm din veşmântul Tău, din carnea Ta, copleşit de spini este ogorul fratelui Iuda, prietenul meu, tovarăşul tău.
La amiază, tocmai la amiază am văzut fum, ardea, ardea smochinul pe care l-ai blestemat, ardea, vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi ziua când va veni Domnul.
La marginea deşertului, fiii lui Iacob cerşeau apă, apă cerşeau, iar apa în GHB s-a transformat, gamma hidroxibutrat, nectarul din pocale în dune de nisip.
La cântatul cocoşilor, Ed-Dagjgal a ucis soarele.
A scris pe cer cu litere de foc: Noi am legat destinul fiecărui om de gâtul său...