ARDEM

Ne risipim ori nu pe-această lume?!
Sau ardem iute, ca un foc de paie...
Venim din neant și ne rostogolim înspre genune?
O, palid chip ce-a fost cândva o vâlvătaie....

Păreri de rău sau vise spulberate,
	Ce poposesc la geamul sufletului tău, 
	Sau lacrimă de ceară ce arde tot în toate,
	Sau jertfa-n care Se-arde Însuși Dumnezeu?
	
	Cu fiecare zi ce viața ni s-a dat,
	Murit-am noaptea iară, și-n zori vom învia
	Căci orice clipă nouă e-un dulce „chin răbdat”,
	Din vise și oftaturi se naște veșnicia.