Dacă e Marți…Psalmii de noapte- Stihuri de la balamuc (1)

Dacă e Marți…
Psalmii de noapte- Stihuri de la balamuc (1)

---

Pentru săptămânile care urmează până la finele lui 2025, vă propun spre citire și dezbatere mai multe poeme , unele în proză, bucăți de I(realitate) , probabil o viitoare carte: Psalmii de noapte-Stihuri de la balamuc. Tânguirile părintelui Ilarie...
Astăzi: Psalmii de noapte- Stihuri de la balamuc (1)
Poemul de la sera balamucului
În seră , dar, în seră, plantele devin mai umane, capătă forme de mâini, capătă picioare, cele cuminți capătă sertralin, fluvoxamin, citalopram
Scrie paznicul balamucului pe un copac, scrie cu limba plină de cuie
Numai căldura moare, mai des, mai abstractu, mai abtract
Morții nu consumă caren și nici sertralin, fluvoxamin, citalopram
Carnea îi consumă pe ei
Alt poem scris cu un chibrit pe peretele spălătorului: tanti Reta și-a aprins ieri biblioteca
Nu mai sunt decât sunetul lemnului, ce putred se desface, putred se desface
În vodcă și diazepam, în amintirea vocii mele, în amintirea caută în piață o floare , un tradafir negru vei găsi, unul negru din hârtie creponată
Nu mai sunt decât sunetul fierului, așa a strigat Pustnicul din cușca câinelui mort 
așa a strigat: adu-mi mâine, sau poimâine sau draku știe când, pe 27 septembrie
atunci să-mi aduci trandafirul cel negru din hârtie creponată ... cu sertralin peste fluvoxamin călcând
vomitând , nu mai sunt decât sunetul pământului , ascultă, ascultă cum cad bulgării în groapa plină de apă
mai bei o cană, încă o cană, apoi vine Învățătorul
Să stăm, te întrebăm, Învățătorule, să stăm a număra stelele
Sau să facem ciorbă de gherbere, ciorbă de gherbere să facem
De ziua morților, vii sau cum or fi, să o împărțim , precum la internat și nefamiliști, un polonic pentru fiecare vierme, pentru fiecare vierme ieșit pe nara stângă, pe nară, precum în spălător, așa și în salon, pâine din făină de ploșnițe să mâncăm 
Psalmii de noapte: Cartea întâi- Cântul 1 (volumul este dedicat lui Vasile Voiculescu)
Te-am căutat, Doamne printre cotloanele cerului
În grădini cu îngeri și în ochiul furtunii, te-am căutat
Au zburat, au zburat toți pescărușii
Și neamurile Pământului au vrut să zboare, și ele au vrut
Dar aripile, dar aripile nu erau înviate, nu erau înviate în apa fântânii Neamurilor 
De ceară erau acele aripi, de ceară ... Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munți vor sta ape... 
De ceară erau acele aripi, și vor arde, și era noapte, și vor arde
Vor arde pământul : sunt ca pleava spulberată de vânt
De ce strigă la Tine, Doamne? I-auzi, la tine tot strigă, cu glasurile lor plumbuite, strigă, sunete acide, aripi topite
Dar vor tăcea, ca hienele vor tăcea, la asfințit vor tăcea, așa cu coada între picioare, așa, neamuri blestemate de apă și foc
În fața toiagului tău de fier, unul câte unul vor tăcea, vor fura vasele olarului, vasele olarului le vor fura
Cu vorbele lor ticăloase le vor umple
Cu vorbe și pâine din pământ... De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului tău se vor înfricoșa... pe nisip vor scrie, pe nisip cu acul , cu sabia, cu pruncul ucis
Psalmul 1: Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut;
2.	Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea.
3.	Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori.
4.	Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului.
5.	De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor.
6.	Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri.