Dacă e Marți: După o discuție cu Adonai : O stăruință a noastră pentru acest stârv, Ce muște grase grase momește în amiaza

Dacă e Marți: După o discuție cu Adonai : O stăruință a noastră pentru acest stârv, Ce muște grase grase momește în amiaza

Scriem mai departe la PSALMII DE NOAPTE și la JELANIILE PĂRINTELUI ILARIE (Stihuri de la balamuc). Pregătim noul volum … 

Mâine e miercuri și nu ne mai iubim… Tu nu ești deloc bună cu Noi, iar bărbații care te vor mai iubi, 3 la număr, aruncă cu pâine în Noi, în Noi, Ilarie

Mi-a zis Domnul cel Mare să îți scriem, și Maria ne-a tot zis să îți scriem, ce-om avea de scris, De când s-a reintors, de când te-ai reintors, noi am vrea să îți scriem, cu literele ca niște mici fluturi, ca niște mici fluturi vor zâmbi cuvintele noastre către Tine, ca niște mici fluturi, cu glas de soare furat, așa ți-am scris cu glas de soare furat și pulbere de stele
Țipăăă Ilarie, strigăm , tot strigăm cu glas de țârcovnici că nu avem umbre și nici umbrele colorate
Țipăm, dragă, țipăm, ca și Sonia, păpușa Danei, din ureche, dintr-o ureche, furnici vesele ies, ca acele Balade vesele și triste
Ne-a zis Ilarie, ne-a spus : În lighean să spălăm picioarele îngerilor, unul câte unul sau să tragem o linie peste care să nu treacă Pinguinul Apolodor
O stăruință a noastră pentru acest stârv, Ce muște grase grase momește în amiaza ce-a aruncat soarele pe jos
SANCHO PANZA SE CREDE ILARIE

Să mai scriem un cântec ceva, să mai scriem căutând Umbra
Umbra de la marginea mării, sună cineva la Ușă, sunăăăă, strigă Sonia, dar noi, noi ILarie batem mătănii și înghițim aerul rarefiat de la crepuscul, Uite așa îl înghițim, îl mestecăm ca pe o bucată de gumă, ca pe o bucată de gumă lipită pe o bancă din parc sau pe o tablă
Dacă tot scrie pe tablă, zicem noi Ilarie, dacă tot scrie, noi vom mânca creta, toată creta, ca pe un măr o vom mânca.
 
UN ALT CÂNTEC AL LUI ILARIE, poate al 4-lea

Noi, noi Ilarie am scris acest cântec, Cu fiecare notă a lui, hainele copilului, nevăzute se făceau, tot mai mici, ca niște arici: Am luat acest cântec, în brațe l-am luat și l-am purtat, Uite așa,  notă cu notă l-am purtat, ca pe un mort, un mort de pe străzile unde vin am băut și smirnă am cumpărat, noi Ilarie, cântecul acesta încet îl vom cânta, copilul să nu îl trezim din beția tatălui, să nu îl trezim, zicem noi, Ilarie
Zorii, toți zorii ne vor prinde, înălțind imn copilului plecat, dintre orbi plecat și născut fără zâmbet
Noi, Ilarie, am scris acest cântec, noi Ilarie am scris acest cântec
O stăruință a noastră pentru acest stârv, Ce muște grase grase momește în amiaza ce-a aruncat soarele pe jos
Uite așa le momește. Izbăvit, izbăvit, copilul muțește cântă, do, re, mi fa, sol, la si do, încet se aude, încet bate inima neagră a pământului
În inima Tatălului plină de stenturi, batem măsură, ia cornul și sunăăă, dar morții n-aud sunetul ca argintul, noi, Ilarie am scris acest cântec
POEMUL SOȚULUI DIN GARĂ

Noi, Ilarie am scris acest po-em, e po-em-ul căii ferate, amanta din gară, nu mai stă singură , Ea soț și-a luat, soț și-a luat, un Acar pentru întreaga ei viață
Nădușită, bătrâna amantă spală, spală mozaicul din sala de așteptare, sale de atenderre, cu Dero îl spală, apoi îl șterge cu părul ei de fum
Amanta din Gară nu mai stă singură, soț și-a luat, gonind pe șinele de fier, miroase a clor, a clor miroase, strigă Acarul, Azi, azi, draga mea e mai bine, trenurile au plecat toate, toate au plecat iar amanta din Gară nu mai stă singură
Singură
CÂNTECUL ACESTA NU ARE CULORI
Cum se cheamă acest cântec? Noi, Ilarie am știi… dar nu spunem, să nu ne întrebi despre asta în Sala de Așteptare, acolo unde, acolo unde Acarul cel orb cântă din mandolină despre tristețe și păsări
E un vechi cântec , ca din gramofon se aude, note care refac singurătatea pietrelor de lângă peron, acolo, acolo unde Dumnezeu și-a piedut bănuții, iar noi, noi Ilarie, nevrednicul orb al Domnului nu știm când s-a întâmplat asta: nimeni nu a văzut când Dumnezeu și-a pierdut bănuții, așa cum ai pierde o batistă sau un canar
Ascultă, ascultă Părinte, ce trist cîntec, decolorat cântec se aude din gară, un fel de bluză veche și găurită
Între liniile de fier, note cad între liniile de fier, ca niște rădăcini de copaci ele găuresc pământul, ca niște rădăcini, așa au ajuns la furnicile cântărețe, așa au ajuns ca niște rădăcini
În casa de lângă gară, nimeni nu mai ascultă Bach, nici eu, nici noi, noi Ilarie, nici Hana, nici Gertrude, doar o balalaică ne alungă somnul în tranșee, uite așa ni-l alungă, cu naganul
Noi, Ilarie, ne înfășurăm în sârmă ghimpată și ne gândim la tinerețe, așa ne gândim , înfășurați în sârmă, auzim, auzim acutele sirenelor, ne miroase a alge și a sărătură
În casa de lângă gară nu se mai aude decât șuieratul trenului
TU NU NE MAI IUBEȘTI, PE NOI, ILARIE
Ne-am aprins o țigară și în această seară, de marți, mâine, miercuri, nu ne vom mai iubi, Așa ne-ai spus
Tu nu ești deloc bună cu Noi
Tu nu ești deloc bună cu Noi, iar bărbații care te vor mai iubi, 3 la număr, aruncă cu pâine în Noi, în Noi, Ilarie
Prea multă iubire nu strică Nimănui, Prea puțină ucide
Occide, in absentia vom uda acești trandafiri din fața Casei Tale… Dacă, dacă mă mai calci pe inimă, anunță-mi sufletul
Să poată pleca cu mașina de 5, bărbații care te vor iubi, care te vor iubi, pateu și-au cumpărat de la colț și îl mănîncă la marginea drumului
Ziua de după, După vom râde puțin sau vom plânge, vinul îl vom bea, picătură cu picătură, el va umple venele noastre
Dar le vom tăia și vor flutura ca niște viermi obișnuiți să zboare
Nu bea tot vinul, chiar nu îl bea, venele Noastre secționate nu îl vor putea reține
Tu nu ești deloc bună cu noi, Ilarie, așa că: ia acești viermi cu tine, parchează-I acasă și dă-le ceva să mănânce, o bucată de pizza și niște gogonele rămase din iarnă 
Să îmi spui dacă se poartă frumos, iar, dacă vor zbura foarte repede, lasă sângele să ude grădina… mi-am aprins țigara și în această seară de marți
Mâine e miercuri și nu ne mai iubim… Tu nu ești deloc bună cu Noi, iar bărbații care te vor mai iubi, 3 la număr, aruncă cu pâine în Noi, în Noi, Ilarie

---