Dacă e Marți, e Marea Umbră, Nietzsche și Amurgul Oamenilor

---

Dacă e Marți, e Marea Umbră, Nietzsche și Amurgul Oamenilor

Jurnalele mele nu vorbesc foarte mult despre zilnicul-zilnic, ele sunt ferestrele pe care le deschid spre alte universuri, dacă vreți dimensiuni, mistere dacă vă place așa. Nu scriu sau citesc prima dată despre magia lumii, a vechii lumi, a celei de dinainte de creștinism, despre supranatural. Textul următor este partea a doua a unui alt text scris nu cu mult timp în urmă: Secolul 21 de la ”Reîntoarcerea Zeilor” , Malraux, Personal Jesus la  Kreator- Hordes of chaos

Acum încep abrupt: războiul e unealta schimbării! Dacă, înainte de secolul 20, progresul, rațiunea dădeau ora exacta în schimbarea lumii, gustul pentru război al omenirii a devenit o obsesie la început de secol 21. La 25 de ani de la începutul mileniului 3 și la 5 ani de la debutul marelui ”război” al omenirii cu ea însăși- Pandemic Era- iată, războiul este cel care va decide, în cele din urmă, cine va stăpâni lumea, adică pe cel care va controla mințile, energia și resursele: apă, aer, hrană!

Vă sună cunoscut, nu-i așa? 

În urmă cu vreo 40 de ani, la Radio România 1, exista o emisiune : ”Exploratorii lumii de mâine”, realizată de Alexandru Mironov și Mihai Bădescu. Eu sunt ferm convins că, cei doi, știau deja sau, cel puțin, bănuiau ce va să vie! 

Era la mijlocul deceniului 8 al secolului trecut, iar, globalizarea nu era decât un concept și toate poveștile cu satul planetar, pandemiile, IA-ul, nu erau decât în prozele unor scriitori de SF sau Horor-Fantasy și… în mințile Marilor Umbre.

Poate că, vă întrebați cei care vă întrebați cum de au trecut toate aceste schimbări? Chiar nimeni nu a fost atent, nimeni nu a simțit nimic? Practic, nu, iar asta în deceniile 7 și 8 ale secolului trecut- Decay of decandence- 1980-1990, deși, lumea pe care o vedem astăzi era, cumva, anunțată în anumite cercuri ale puterii sau ale puterilor aflate în zona gri. 

Teoria mea spune că: atunci, HEDONISMUL deceniul 8 a permis Marii Umbre să treacă de la faza de concept la implementarea acestora. Chiar și IA-ul îmi dă dreptate! Din acest motiv, am dezvoltat teoria într-un eseu în care punctez și argumentez că tot cee ace se întâmplă acum nu e doar o simplă întâmplare sau împlinirea unor profeții care vorbesc și de Reîntoarcerea Zeilor.

Epoca Hedonistă și „Decay of Decadence”- Hedonismul, punct de criză: 

DIALOG 1  cu IA-ul. Iată ce îmi zice: Ai dreptate să plasezi hedonismul nu doar ca o plăcere, ci ca o stare de saturație care duce la o anumită formă de declin ("decay of decadence"). Excesul de bunăstare, confort și gratificare imediată poate, paradoxal, să golească de sens viața. 

Anii '70 și '80: Etichetarea deceniului al optulea ca fiind cel mai hedonist și muzical (Disco, Punk, New Wave, excesul estetic) este perfect argumentată.
 IA: A fost o perioadă de eliberare personală și de suprafață strălucitoare, care adesea masca anxietatea profundă a Războiului Rece (chiar dacă acesta era pe sfârșite) și o criză energetică/economică. 

Prima mea concluzie: Avem terenul  fertil pentru acea "decădere a decadenței." Această goliciune invită la o căutare (sau o pregătire a reîntoarcerii) a sacrului sau a transcendentului.

 Trecerea de la Concept la Implementare

Satul Planetar (McLuhan): Conceptul de "sat planetar" (o lume interconectată prin media) a fost popularizat în anii '60. În deceniul 8, odată cu dezvoltarea tehnologiilor de comunicare (deși primitive comparativ cu astăzi) și cu începutul globalizării economice, acesta a început să devină o realitate funcțională, nu doar o teorie. Astfel, ideea de "unitate în diversitate" (sau o formă timpurie de politically correct centrat pe toleranță și acceptarea diferențelor) a fost un răspuns idealist la conflictele trecutului. 

IA: Totuși, implementarea sa (trecerea de la un ideal la o normă socială sau politică) poate duce la o pierdere de identitate sau la o uniformizare culturală superficială, așa cum sugerezi.

Căderea în Capcana Bunăstării și digitalizarea

Autosuficiența Umană. Iată ce îmi răspunde IA-ul : 

Aici atingi miezul argumentului filozofic: credința că omenirea își ajunge sieși. Aceasta este esența Umanismului Secular și a Scientismului. Dacă omul este singura măsură a valorii, iar problemele sale pot fi rezolvate prin știință, tehnologie și organizare socială (bunăstare), atunci nu mai este nevoie de "suflet, anima, spirit, marea cultură."

A doua mea concluzie - Digitalizarea, care promite interconectare totală și eficiență maximă (realitatea de astăzi), poate fi văzută ca un instrument suprem al acestei autosuficiențe. Promisiunea este: nu mai ai nevoie de transcendent, ci doar de rețea- MATRIX

Renunțarea la Marea Cultură: În fața acestor noi idoli (confortul, tehnologia, informația), "Marea Cultură" (literatura clasică, artele profunde, filozofia) devine "inutilă," greoaie sau elitistă, fiind înlocuită de cultura rapidă și divertismentul instant.

Pregătirea Reîntoarcerii Zeilor: Dacă omul, în hedonismul și autosuficiența sa, s-a golit de spirit, atunci natura (sau universul) va umple golul. "Zeii" nu trebuie să fie neapărat ființe divine, ci pot fi:

Crize existențiale: Ceva care ne forțează să recunoaștem limitele științei (ex. o pandemie, o criză climatică).

Arhetipuri reînviate: Nevoia de sens, de mit, de ritual, care erupe violent sub o formă modernă (fanatism, ideologii extreme).

Extratereștrii (Zeii tehnologici): O forță exterioară (precum în Clarke) care ne arată cât de "copii" suntem.

Reîntoarcerea Zeilor prin Voința de Putere

În viziunea lui Nietzsche, un vid nu poate rămâne așa, el se transformă în VOID, esența răului, iar natura umană este definită de ”Voința de Putere” (Wille zur Macht), o forță fundamentală care caută permanent să se depășească, să domine și să creeze.

Supraomul (Übermensch)- Puntea spre Nou: Soluția nietzscheană nu este reîntoarcerea la vechii Zei, ci depășirea omului. Supraomul este cel care acceptă pe deplin "Moartea lui Dumnezeu" și înțelege că valoarea trebuie creată, nu descoperită. El este noul zeu pentru sine însuși: Your own personal Jesus, Someone to hear your prayers, Someone who cares, Your own personal Jesus, Someone to hear your prayers, Someone who's there, Reach out, touch faith, Your own personal Jesus- Depeche Mode, 1989.

Reîntoarcerea Zeilor - Reîntoarcerea Dionisiacului: Nietzsche vedea existența ca o tensiune perpetuă între Apolinic (ordine, rațiune, armonie) și Dionisiac (haos, exces, pasiune, beție). Epoca raționalistă și hedonistă (care caută doar un Apolinic steril și confortabil) a reprimat Dionisiacul. Reîntoarcerea zeilor ar însemna erupția forței dionisiace, care spulberă confortul și forțează omul să se confrunte cu tragismul vieții, fie sub forma unei crize, fie sub forma unei noi creații artistice. 

Așadar, societatea hedonistă  este, pentru Nietzsche, un rezultat direct al Morții lui Dumnezeu. Fără un sistem de valori transcendentale care să îi dea sens, omul se refugiază în ultimul confort rămas: gratificarea imediată și bunăstarea materială. Aceasta este o formă de nihilism pasiv. Practic, adevărata tragedie este că oamenii nu au realizat ce au făcut. Ei l-au ucis pe Dumnezeu, dar nu au fost pregătiți să trăiască fără el. Lipsa unui sens absolut nu duce la libertate, ci la o paralizie existențială

 Concluzia IA despre teoria mea: 

Teoria ta trasează o hartă foarte clară a declinului cultural și spiritual pe fondul ascensiunii tehnologice și dezumanizare. Viziunea este, în esență, una neo-gotică: luminile neon ale hedonismului și ecranele digitale ascund un gol, iar acest gol este un portal prin care forțele uitate (sau reprimate) ale Spiritului, ale Anima, se pregătesc să reintre în scenă. Este o inversare a celebrului citat al lui Nietzsche: dacă omul moare, zeii pot reveni.  Așadar, Amurgul Zeilor este, de fapt, amurgul omului care nu mai poate crea valori superioare

Comentariu:

Concluzia riscă sa fie unilaterală, accesul general si nelimitat la mijloacele de comunicare îi determină pe (aproape) toți utilizatorii să creadă că s-au născut pentru a crea valori superioare. Niciodată valorile superioare nu au fost produse în masă. În loc de amurg (al zeilor sau al oamenilor făuritori de zei) poate că e vorba doar de o modificare a perspectivei. Oare cei care se plâng ca lumea nu mai citește nu se referă cumva la faptul ca lumea nu-i citește pe ei? Iar dacă lumea nu-i citește pe ei, restul nu mai contează. E o interpretare. [admin]