Limite şi neputinţe

Limite şi neputinţe

‘Limite şi neputinţe’ zice Ţuţea că avem,
Că lucizi şi-ntregi la minte niciodată nu suntem.
Bâjbâind prin întuneric ziua în amiaza mare
Fără  scop, fără voinţă, dirijaţi  de-o lumânare.

Ne petrecem ani şi veacuri în viaţă să găsim
Firicel de-nţelepciune  înainte  să păşim
Într-o lume peste care guvernează alte legi,
Alte rosturi şi alte vise, n-ai putere să-nţelegi.

La  puţinul ce-i rămas TU priveşti cu întristare
Cum se duce  zi de zi, ceas de ceas, apoi  apare
Şi  te-ncearcă nostalgia frumuseţilor trecute
În speranţa pentru care zilele nu sunt pierdute.

Tu încerci din răsputere să întorci clepsidra care
Pe această cale a vieţii nu este decât cărare
Subţirică şi formată din bobiţe inegale
De nisip care se scurge prăvălindu-se în vale.

Neputând întoarce anii Tu te simţi bătut de soartă
Vitregit de cele sfinte şi de cele care poartă
Rosturile nemuririi şi-ale vieţii pe pământ.
Om sărac, plecat cu pluta sau nebun, într-un cuvânt.

Comentariu:

Iată o axiomă ca oul lui Columb: este condiţia umană tragică, este omul este o fiinţă limitată, incapabilă să atingă luciditatea şi întregirea absolută  [‘lucizi şi-ntregi la minte niciodată nu suntem’]? Autorul optează pentru viziunea creștină a omului ‘sărac’, ‘plecat cu pluta’, ‘nebun’ și evident deposedat de rosturile nemuririi și evită diplomatic întrebarea complementară: chiar avem nevoie de nemurire? Un test de rezistență îl constituie elementele de măsurare a timpului enumerate în text: lumânare, firicel, clepsidră, nisip, vale – toate converg în viziunea lineară, valabilă dar nu exclusivă. Ne-am obișnuit deja cu limbajul arhaizant – intimist prin care Dumitru Alexandru Bar ne captează bunăvoința, reușind să fie, uneori, convingător, dar nici o convingere nu poate fi absolutizată fără să se transforme în dogmă. Agrementarea nostalgica a textului îl delimitează, cu toate că nu sunt sigur că aceasta este întotdeauna intenția autorului. Resemnarea creștină este o opțiune dintr-un evantai: rămâne deschisă întrebarea dacă Dumitru Alexandru Bar o susține sau o supune îndoielii? Din acest punct, fiecare cititor urmează să-și gasească singur calea spre final.

---