
Dizolvarea treptată a structurii noastre psihologice
‘Suntem martorii dizolvării treptate a structurii psihologice care a susținut umanitatea timp de milenii, iar majoritatea dintre noi nici măcar nu ne dăm seama că se întâmplă. Pentru a înțelege ce ne așteaptă, trebuie mai întâi să recunoaștem că toată stabilitatea noastră mentală ca specie a depins întotdeauna de trei piloni fundamentali care sunt acum distruși simultan pentru prima dată în istorie.
Primul pilon este predictibilitatea viitorului. Timp de zeci de mii de ani, un tânăr vânător-culegător putea să se uite la tatăl și bunicul său și să aibă o idee destul de precisă despre cum ar fi propria sa viață. Chiar și în timpul Revoluției Industriale, schimbările erau suficient de lente pentru ca o persoană să se adapteze treptat.
Puteai să-ți planifici o carieră, o familie, o viață întreagă pe baza unor tipare care au rămas relativ stabile timp de decenii.
Al doilea pilon este sentimentul de acțiune personală, convingerea că alegerile și eforturile noastre individuale au un impact semnificativ asupra destinelor noastre. Această credință a fost fundamentală pentru psihologia umană de când ne-am dezvoltat conștiința de noi înșine ca indivizi, chiar și în societăți autoritare sau sisteme rigide de caste, oamenii au menținut un anumit sentiment de control asupra aspectelor vieții lor, o zonă în care puteau exercita alegeri și vedea rezultate.
Al treilea pilon este coerența narativă, capacitatea noastră de a crea povești care dau sens experienței noastre și ne conectează la ceva mai mare decât noi înșine. Pentru cea mai mare parte a istoriei umane, aceste narațiuni au fost furnizate de religie, tradiție, comunitate. Chiar și atunci când narațiunile religioase tradiționale au început să slăbească, au fost înlocuite de altele la fel de puternice, progresul științific, dezvoltarea națională, lupta de clasă, visul american.’ [Harari]
Am ajuns să facem deosebirea dureroasă între necesitate și opțiune. Înainte de revoluția digitală redactarea unui eseu presupunea neapărat accesul la o bibliotecă. Accesul se făcea pe baza unui legitimații cu poză și vize periodice. Odată intrat în bibliotecă aveai nevoie de acces la fondul de carte special în cazul în care era nevoie să-l consulți. Conspectarea surselor bibliografice era o muncă de câteva zile, după care urma redactarea lucrării și dactilografierea ei. Depinde de gradul de complexitate al eseului, aveai nevoie de 2 - 3 săptămâni pentru a duce la sfârșit o sarcină care azi îți ia câteva ore. Problema nu este productivitatea individuală mult sporită. Instituții cum ar fi biblioteca devin redundante, ce rost are o clădire, personalul și costurile, dacă un server poate face același lucru fără întrerupere, zile libere, probleme de sindicat si altele, iar costurile reprezintă doar o fracțiune din cât costă o bibliotecă.
Atât despre dimensiunea economică. Pe de alta parte, interlocutorul virtual care îmi oferă câteva zeci de surse gata conspectate în mai puțin de un minut poate oricând să-mi ofere interpretări sau chiar bibliografii eronate, cine le mai verifică?
Cât despre mitologie, vom auzi: cartea este ceva sigur, stabil, pe internet poate oricând să dispară totul. Fals! E lipsa de cunoștințe tehnice a utilizatorului care se simte în nesiguranță într-un mediu pe care nu-l stăpânește. O pană temporară, următoarea generație a crescut cu telefonul în mână înainte să știe sa scrie și să citească.
Mai este ceva de făcut? Da! Cei care n-au învățat de mici, sunt sfătuiți să nu piardă timpul. Ziua de ieri nu se întoarce. Iar viața e mai ușoară când ai de ales. Noi doar ne închipuim că am mai avea de ales. Să nu ziceți că nu v-am spus: lucrurile devin serioase. Sens unic.

Descoperă mai multe la Nösnerland
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
