Efemer

Efemer

Te văd venind, 
calci pe-un covor de gânduri, 
și porți pe umeri lumi 
pe care nu le-am cunoscut, 

Te văd apoi plecând,
te risipești în ceața unei amintiri
ca întunericul din noapte-n răsărit.

Mă lași, străină,
asa cum m-ai găsit,
lăsând  în urmă-ti 
doar strigătu-mi din gând.

Când o mai fi să vii, 
ia-mă cu tine!

---