În așteptare la Vama Petea

Nu avem o opoziție matură, nici măcar în curs de maturizare. Provocările sociale, ațâțarea adrenalinei colective nu pot reprezenta o eficiență politică în timp.
Opoziție înseamnă un proiect de țară și măsuri grupate pe domenii și probleme. Avem așa ceva? Nu! Cu exaltări ultranaționaliste, repetate aproape obsesiv, inclusiv insularizarea țării, prin resuscitarea unor vremuri idilice, găsind în satul din trecut izvorul tămăduirea morale, întoarcerea spatelui unei Europe, dispusă, încă, la unele concesii, nu se poate construi și consolida o opoziție.
Gândirea feudală, jumătate în întuneric, nu poate face față competiției politice și nici cineticii sociale, supusă unor cutume aproape indestructibile.
Opoziția nu este aritmetică: noi mai mulți ca ei, indiferent de calitatea oamenilor, mulți să fie, pentru a-I manevra în voie, apoi om vedea!
Graba de a ajunge la putere, la peștera sesamă a abundenței și a liberului arbitru, ignoră un fapt și anume că fiecare nouă guvernare se trezește cu poala plină de probleme nerezolvate. Scuza „grelei moșteniri” nu mai este productivă.
Vrei să ai un trecut util? Consolidează-ți viitorul!
Proiecte viabile, programe realiste, oameni cu carte în funcțiile de decizie.
Se poate? S-ar putea, dar nu se poate...