Cercul Poeților Dispăruți: Manifestul celor plecați sau pe nedrept, uitați

Cercul Poeților Dispăruți: Manifestul celor plecați sau pe nedrept, uitați

---

Trăim în dictatura algoritmului. Astăzi, dacă nu ai o amprentă electronică, dacă nu ești o cifră în baza de date, un profil livrat la secundă și un cod QR pe altarul noului sistem, pur și simplu nu exiști. Cultura a fost somată să intre în Matrix. Cei care nu au putut sau, mai ales, cei care nu au vrut să facă acest pact faustian cu virtualul au fost condamnați la cea mai cruntă pedeapsă a modernității: ștergerea de pe hard disk-ul memoriei colective.
Artele—fie ele literatură, pictură, sculptură sau teatru—au eșuat în a fi universale; s-au retras, defensiv sau oportunist, în „găști și triburi”, cum bine sesiza Vasile Sebastian Dâncu. Iar faptele de cultură au ajuns, din păcate, la cheremul rețelelor de socializare.
Noi refuzăm această realitate de consum.

O istorie vie a culturii bistrițene

Pe parcursul lunilor iulie și august, refuzăm să fim simpli spectatori ai uitării. Inițiem, sub titlul generic „Cercul poeților dispăruți”, un demers de recuperare critică și afectivă a scriitorilor, poeților, prozatorilor, pictorilor, jurnaliștilor și artiștilor uitați ai județului Bistrița-Năsăud. Din arealul bistrițean, beclenar și năsăudean, readucem la lumină destinele celor care au ales să ardă de vii pe altarul artei pure, departe de ecranele reci ale prezentului.
Acest serial nu se vrea o simplă înșiruire de date biografice sau o consemnare nostalgică. Nu facem arhivistică stearpă. Avem păreri, avem instrumente și avem curajul criticii literare. Volumul de cărți și texte parcurse ne dă dreptul—și mai ales datoria—să punem bazele unei prime variante de istorie culturală alternativă a acestui spațiu binecuvântat și, uneori, nedrept de nepăsător.

Dincolo de uitare: Psalmii de noapte

Dincolo de actul de justiție culturală, acest pelerinaj de două luni prin amintiri, povestiri, poezie și destine frânte va fi și un laborator de creație personal. Umbrele celor evocați vor lăsa urme în propriul meu atelier scriptural, ajutându-mă să rotunjesc și să închei un nou volum de proză și poezie: Psalmii de noapte. Jelaniile părintelui Ilarie. Iubiri uitate în pension.
Intrăm, așadar, într-un teritoriu interzis algoritmilor. Îi chemăm alături de noi pe cei rafinați, pe cei curioși, pe cei care încă mai cred că mirosul de tuș și pânza pictată manual cântăresc mai mult decât un ecran tactil.

Deschidem porțile Matrix-ului :  Începe un nou Cerc al artiștilor dispăruți.