DAR DIN DARURI

Dă-mi în dar Cuvântul,
Cuvântul care tace 
Când inima e frântă. 
Cuvântul care iartă, 
Din inima ce-alintă…

Dă-mi în dar Tăcerea, 
Tăcerea care strigă
Când sufletul se zbate
Să rabde pironirea, 
Când vorbele sunt moarte.

Dă-mi în dar Zidirea,
Zidirea de pe Cruce,
Altar al biruinței,
Să pot atinge rana,
Să fiu rob al credinței.

Dă-mi-Te Dar…
Dă-mi-Te Dar din daruri,
Să se facă Rai
Și să mă sui pe Cruce
 Și Jertfă fă-mă-n templul durerii și-nvierii
 Luceafăr al tăcerii ce strigă des spre Cer,
 Nu-Ți cer putere, ci inimă Îți cer!