Nota de plată

Nota de plată

Așa a fost.

Pe planeta Pământ, în orașul B., trăia un om pe nume Mircea Pop.

Mircea Pop repara frigidere. Era foarte bun la reparat frigidere. Nu era bun la nimic altceva. Munca îl făcea, în felul lui, fericit. Sau cel puțin ocupat, ceea ce e cam același lucru.

Mircea avea un prieten. Prietenul se numea Dan. Dan nu repara frigidere. Dan vindea frigidere. Le vindea pe cele pe care Mircea le repara.

Erau prieteni de 30 de ani. De pe vremea când amândoi aveau păr.

---

Într-o marți, Dan a făcut un lucru interesant.

A vândut firma lor. Toată. Fără să-i spună lui Mircea. A vândut-o unor băieți din C. care voiau să deschidă un depozit de trotinete electrice.

— E business, Mircea, a zis Dan. Nimic personal.

Mircea a rămas cu o șurubelniță în mână și fără firmă. Dan a rămas cu banii și cu o conștiință perfect curată, un truc pe care doar anumiți oameni îl știu.

Toată lumea i-a spus lui Mircea același lucru:

— L-a trădat slăbiciunea. Dan a fost mereu slab. Îi era frică să nu rămână sărac.

Mircea dădea din cap. Așa se spune pe pământ despre trădare. Că e din slăbiciune. Din frică. Din foame.

Dar Mircea citea mult Kilgore Trout. Și Kilgore Trout scrisese într-o povestire uitată, numită Mecanicul de Suflete:

Oamenii cred că trădarea e ca atunci când îți scapă farfuria din mână pentru că ești obosit. Prostii. Uneori arunci farfuria în capul cuiva dinadins, după ce ai ținut-o în mână 20 de ani.

---

Mircea nu a urlat. Nu l-a dat în judecată. S-a dus acasă și a stat o săptămână și a privit în tavan. Pe tavan era o pată de mucegai care semăna cu Australia.

În a opta zi, a înțeles.

Cu 12 ani în urmă, Dan îi furase nevasta. Pe Rodica.

Nu pentru mult timp. Doar pentru o vară. Apoi Rodica s-a întors și au zis că a fost o greșeală și au băut toți trei o palincă și au zis că bărbații adevărați trec peste.

Mircea a trecut peste. Cel puțin așa a crezut. Îngropase chestia adânc, lângă toate celelalte lucruri pe care le reparase prost și le vopsise frumos pe deasupra.

Dan nu l-a trădat din slăbiciune. Dan l-a trădat pentru că Mircea, fără să știe nici el, îl așteptase 12 ani la cotitură.

Trădarea lui Mircea a venit un an mai târziu.

Dan a deschis un nou magazin mare, strălucitor. DAN ELECTROCASNICE - REGELE FRIGIDERELOR. În ziua inaugurării, cu primarul și cu un DJ, toate frigiderele, exact 84 de frigidere, au început să curgă. Toate odată. Apă pe gresia nouă, pe pantofii primarului.

Mircea, cu o seară înainte, fusese acolo. Avea încă cheile. Dan uitase să le ceară. Deșurubase câte o mică piuliță din fiecare frigider. O piuliță de 3 lei.

Dan l-a văzut în mulțime. Mircea îi făcea cu mâna. Zâmbea.

Dan a înțeles instantaneu. Și a început să râdă. A râs cu lacrimi, cu pantofii în apă.

— În sfârșit! a urlat Dan peste muzica DJ-ului. În sfârșit, nenorocitule! Credeam că n-o să te răzbuni niciodată!

Și uite așa, doi bărbați de 55 de ani au stat în genunchi într-o baltă în propriul lor magazin, râzând ca doi copii idioți.

Pentru că trădarea nu e slăbiciune. E contabilitate. Sufletul ține un registru mult mai precis decât ANAF-ul. Și din când în când, mai devreme sau mai târziu, vine și prezintă nota de plată.

Așa să fie.