Luna străluceste palidă, cocoțată pe boltă.
Strălucirea ei e desfătarea gândurilor noastre.
Călătorim printre roți și sfere.
Rotițe de foc se învârt între cer și pământ.
Roata plină de ochi se rotește în alta roată.
Gustăm clipe necesare de fericire
și le cauitam zadarnic statornicirea.
Dincolo ne așteaptă toți trecătorii.
Alunecam ca apele prin matca rânduită,
ca ierburile prin șirul anotimpurilor,
până în clipa când ne vom trezi neputincioși
pe marginea prăpastiei si granița luminii.
Luna va straluci mereu la fel de palidă,
iar îngerii ne vor veghea sufletele cântând.
Descoperă mai multe la Nösnerland
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.