În marile orașe, viața marilor cartiere este una diferită de zonă, de așezare, de vechimea blocurilor și de numărul șobolanilor ce trăiesc ca niște lorzi pe lângă nemuritoarele crâșme și wc-urile lor legendare. Cine nu le știe? Murdare, cu pereții mâncați de umezeală, cu țevi utile și inutile, wc-urile astea miros întodeauna a pișat, mirosul ăla nesimulat de nimic. El este veșnic, așa cum sunt și gândacii, nemuritorii gândaci de gaz sau de bucătărie.
Mai e ceva special, un fel de om, zic vecinii de bloc, o fantomă, un spectru, ce bea zilnic cât două scări la un loc. I se spune Poetul bețiv, Ioanid de la 10, deși, el stă mai mult la orizontală: dacă stai culcat ca o momâie, poți să bei oricît dar poți să faci și râie...
Am băut ceva, ceva mai mult cu Ioanid, poetul bețiv, dar i-am furat carnețelul lui secret: o juma de poezie, 100 de spirt dres cu apă de la robinet
La colțul blocului
am suflat praful alb peste soarele istovit... pe urmă, în kilul meu, am stat,
am stat la colțul Blocului Operator (?), nu nu era de ăsta, la colțul unui bloc cu 10 etaje , băăă, acolo am stat, cu 10, cu 11, câte o avea, o molie blocul ăsta
se vedeau baloții de haine second
oameni second, băutură second, oameni second
am stat, na, asfaltul dospea, creștea, cozonacul bunicii, așa și asfaltul: se tot umfla
un mort lăsat pe afară, să mai vadă o dată lumea
lumea asta de căcat
se umfla, se tot umfla, așa era la colțul blocului
în bodega ” la dintele ciobit” stăteam, stăteam pe un scaun
scaun cu rotile, stăteam și o lăbăream, responsabilul cu prafurile și sticlele ce recita așa: La râpa Uvedenrode, nene Barbule, nene Barbule: Ce multe gasteropode! Suprasexuale Supramuzicale, mi-a venit așa, gustând șprițul responsabilului: coniac albanez ”Skandenberg”, vodcă ”Cristal”, lichior de mentă, amaretto, bere la PET, vin la PET, UZO, rom din alcool industrial
+
Pastile de Ecstasy
Same all situation
Auzeam ca prin visul
Visul unei nopți de iarnă: februarie, cel mai împuțit animal
Auzeam, auzeam wild side sau poate era smoking in the boys room,
Culoarea noroiului, șprițul avea culoarea noroiului, eu... un gunoi în tomberon
m-am ridicat puțin mai mult, pe urmă puțin mai mult
și mai mult
dar nimic nu e mai frumos decât căderea peste mese și scaune
nimic nu e mai frumos: te simți devastat, ai buza de sus crepată și tot curge sângele din tine, un fel de găină decapitată
te scot ăia afară cu șuturi în cur
pe bordură îți pui curul bătucit tare de se revoltă hemoroizii
beau mai departe mizeria cu gust de rugină
a mai trecut o zi din viața poetului de cartier
bodegă mucegăită
dacă stai culcat ca o momâie, culcat, poate căzut
căzut pe aleea din spatele bodegii mucegăite
viața, panglica mașinii tale de scris
viața, țac, țac, țac, bate, bate poetule
curge, curge printre rahatul acela de șobolan, putoarea lui
putoarea ta, hainele tale
hainele tale livide și putrede, niște lepre
cineeee e, strigă vecinul de la 5 sau 6, eventual 9
ăla cu cocoașă și ochi de gândac
poetul, putred în toate cele, da, da, el e, țipă Elefteria, vecina de la 1
ce bloc înalt cu bodegă și momîi la parter
un șobolan se masturbează
cu ochiul meu tumefiat nu văd
nu văd decât ½ din scena erotică
mămicile de pe grupul de grădiniță
scriu reprobator despre starea
despre starea poetului putred în toate cele
încerc să mă ridic
aerul nu e un sprijin bun, nici el, nici navetele pline cu sticle
așa mi-am amintit, așa putred de beat de o poezie uitată în latrina
latrina din spatele bodegii
dar, nu-i nimic, asta e
se-aud sirenele, cineva spune că am murit
sau cine știe ce altă nenorocire mi s-a întâmplat,
una mai mare, mare de tot
de exemplu: de exemplu să trăiesc într-un birou unde oamenii dau din cap fericiți
mănâncă sanviciuri cu brânză și castraveți urați
vorbesc aferați despre copiii lor
mediocriiiiiiiiiiiiiiiiiiii, gândesc eu
așa e dacă stai culcat
oamenii cred că ai murit
dar noi știm din cărțile de română
noi știm: poeții de cartier nu mor niciodată
dacă am murit, noah, de ce nu aud trîmbițele, goarnele
tara ta ta goarnele au sunat
tara ta ta și-într-un glas am cîntat : mulțumim din inimă Partidului, pe bune?
Gabriel, Gabriel, Blow your trumpets, Gabriel
Blow your trumpets, Gabriel
As I beheld the bewilderment ov Eden
Break the bread, and crumb by crumb into the Leviathan's den
Nations fall prey, hail my return (Hail, hail, hail)
Mare brânză n-am făcut, dacă stai culcat
Dacă stai culcat ca o momâie, nu vin îngerii după tine
Dacă puți nici Moartea (M) nu vine, ea EA, e o Doamnă și nu îi plac nespălații
Caron, măăăăăăă Caron, mă strigă vecinul de la 6, mai vino cu luntrea pe la noi
9
10
Nu mai ajung la 10, strig tare: vreau să zbor
Șobolanii lui Laci Baci de la Parter surâd
Surâd ironic și cad de acord cu un comunicat către țară:
momîile nu zboară niciodată
Descoperă mai multe la Nösnerland
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.