Cronica de marți

L-au ”țîpat” pe Ioanid (poetul bețiv de la colțul blocului trist), profele de mate virgine de la 2 și mămicile de pe grupul de whatsapp de la 5 cu plozii lor mediocrii spre proști, l-au aruncat la subsol, unde bea de stinge un actor

La subsol

la subsol, zău, la subsol, printre țevi, auzi glasuri de țîrcovnici
glasurile șobolanilor
Hamlet e cel mai mare și vânjos dintre ei, aleargă mai mult pe jos, mai puțin pe sus, aleargă
Ca un cal sau hamster nebun
Aici, aici miroase a umezeală și compost
Punk no dead

La subsol ajungi pe niște trepte spoite cu roșu sau gri magnetic fields
Spoite cu ruj ce miroase a căpșunică
Uneori mă prăbușesc, cad, cad vesel ca și Zeppelinul ăla
Led Zeppelin, black dog: Hey-hey, mama, said the way you move
Gonna make you sweat, gonna make you groove
Ah-ah, child, way you shake that thing
Gonna make you burn, gonna make you sting
Hey-hey, baby, when you walk that way
Watch your honey drip, can’t keep away
Oh, yeah, oh, yeah
Oh, oh, oh
Oh, yeah, oh, yeah
Oh, oh, oh

Sunt ca nepalez aic, ei mai vin, uneori și îmi aduc de mâncare
Vă rog să aduceți lapte, lapte și ceva haleală pentru Gavroșe (așa vrea să-i scriu numele), el
El motanul tigrat cu basc în cap, se înfruptă puricii din el
Al treilea salt mortal i-am zis
i-am zis, era într-o seară plină ochi, mirosurile de fecale, sarmale aruncate direct în wc aruncate

curaj, despre curaj i-am zis lui Pompei, șobolanul de la ghenă
cum mă cine are curaj, mai bine du-te tu, a dat din coada lungă, lămuritor: lumea e într-un echilibru precar
i-am pus lapte mai vechi, eu rom și vodcă, proastă și ieftină la capătul coșmarului meu e un altul
altul care mă împinge pe scări: te-ai pișat pe tine
Poetule
da, da, zic, zic, ridic, ridic neputincios din umeri:
mare căcat, tu și poezia ta, eu și aia a mea
știți, asta sunt relative, le zic șobolanilor
par să înțeleagă, dau din cap ca la cutremur
painkiller: Flying high on rapture
Stronger free and brave
Nevermore encaptured
They’ve been brought back from the grave
With mankind resurrected
Forever to survive
Returns from Armageddon to the skies

Tache

There is a house in New Orleans
They call the Rising Sun
Well it’s been the ruin of many a poor boy
And God I know I’m one

Tache nu urcă niciodată, da, nu urcă, ever
Casa lui de vară nu e la țară, atelierul lui tache, subsolul
Sunt pictorrrrrrrrrrrrrr, țipă din intersecția spre Iad, locul pe undă urcă șobolanii
Pânzele abstracte ale conștiinței, living colours, Pim și Pom, pisica albă, pisica neagră
Tache, bietul tache, Tăchiță, pictorul din subsol, o singură pânză, un singur cadru de lemn, vernisaj pe întunecatele simeze
Picioarele care nu le mai are, mâna oloagă, cântecul păsărilor care nu se aude, aici, aici nu se aude niciodată
Mereu apa aceia găunoasă, plină de viermi
Mereu aceleași picioare pictate, death colours, negru, umbră arsă, mâna oloagă
Tache.

Poetul a căzut între țevile de la subsolul blocului trist și CENUȘIU

Tristan și Isolda

Nicio legătură cu ceea ce urmează, dar poetul, înainte de-a se gândi la carbid s-a gândit la Lorelei: Ich weiß nicht, was soll es bedeuten
Dass ich so traurig bin
Ein Märchen aus uralten Zeiten
Das kommt mir nicht aus dem Sinn
Die Luft ist kühl und es dunkelt
Und ruhig fließt der Rhein
Der Gipfel des Berges funkelt,
Im Abendsonnenschein

Să ne uităm, zic, să ne uităm după aparatul de sudură, unde sunt bucățile de carbid
CaC2 în găleată, acolo, vreau să le spun sudorilor: a căzut un Înger, unul mai mare, înfometat, însetat, înamorat
Ia , uite, niște eugenii, îi transmit morse, bat, tot bat în țevile alea ruginite: SOS (Salvați Sufletele Noastre): … — … (trei puncte, trei linii, trei puncte)
Acetilură de calciu
Omul ăsta pute, pe bune, zice ritos-artistocratic Ioșka, Ioșka, sudorul în acetilenă
Să ne uităm zic unor gândaci mai mari, dincolo de sudorul Ioșka stau îngeri, poate mai mulți, un înger văd, sigur văd cu juma din ochiul vătămat de un pumn masiv
Ce tablou zic în sinea mea, îngerul mă bate pe umărul gipsat
Să ne mirăm de mirarea cerului, să ne mirăm
Fulgeră la Zenit, trage din ochi un înger știrb, n-auzi, Poetule: Dumnezeu cântă, ascultă, noah, ascultă și scrie hronicul , hronicul unei zile pierdute
SOS (Salvați Sufletele Noastre): … — … (trei puncte, trei linii, trei puncte)
Acetilură de calciu
Să nu moară stelele, recită un șobolan cu guler alb, mai bine, știu eu, să iau cornul , să sun până mor către cerul senin (asta e altceva, altcineva)…

deschide ușa din Înalt, lasă liber un loc mai mic, să intre piatra

… ascuns e glasul Tău, Doamne

Din manuscrise * arhiva personală