pâinea întunericului
ți-a arătat statui bete
șlefuite în răbdare

te plimbai în cerc
fețele lor priveau
rânjind buze de piatră

ochii noștri creșteau
roua cum am suferi
bucurându-ne de sfârșit

mi-ai strâns mâna
prea demult
de atunci a fost de adio
știind ca vei muri singur