Dispecerat literar /Literary Dispatch/Literaturvertrieb/irodalmi diszpécser
În sfîrșit, coperta e gata, față, spate, clape, poză…În curînd Macelleria Kennedy va apare la Roma și nu numai. Sper din inimă să- i bucur și pe cititorii italieni. ( pe coperta IV un citat din Dino Buzzati autor atît de drag mie)
Radu Țuculescu
Această
operă este pusă la dispoziţie sub Licenţa Creative Commons
Atribuire-Necomercial 4.0 Internațional.
Citind recentul roman polițist scris de Radu Țuculescu nu ai cum să nu-ți amintești de "Cuptorul cu microunde", certificatul de naștere al goticului tansilvan. Aceleași blocuri din prefabricate de pe malul Someșului în care își duceau viața administrată științific după modelul stalinist al republicii noastre socialiste oamenii cărora lipsurile de tot felul începând cu lipsa de libertate le anihilau treptat respectul de sine. Libertatea de după 90, așa cum a venit ea cu bune și cu rele ne-a dat o speranță însă fantomele din trecut ne ajung tot mai des din urmă. Crima de pe Podul Garibaldi nu este decât o consecință, iar cuplul de detectivi Martin Breda & Maraia nu fac altceva decât să modereze starea de fapt. Ei vin din boema naivă a orașului, sunt din aceeași familie de spirite cu elevii interni ai Liceului de muzică din "Mierla Neagră" de același autor. Crima de fond s-a produs de mult, azi îi vedem doar efectele. Evident, Radu Țuculescu a întemeiat o școală de proză, romanele sale au devenit un cap de serie. Goticul transilvan e mai degrabă realist decât fantastic. Adevăratele legende nu sunt cele cu vampiri și vârcolaci, sunt realitatea cotidiană a unei lumi care a trecut, timp de jumătate de secol printr-un univers concentraționar.
se numește act de voință. Aflu de pe rețeaua (încă) gratuită că un celebru prozator transilvan, un "cap de serie" în termeni sportivi, care excelează în romanul gotic de factură locală se supune privațiunilor unui pescuit matinal. Să-l împingă foamea? Nu cred, nu e mâncăcios, ca mine, e mai degrabă un ascet în ale mâncării, îi place să gătească, dar... pentru alții. Nici dorul de aventură nu constituie o motivație validă. E de o vârstă cu mine iar la vârsta noastră, aventurile pe care nu le-ai trăit încă nu le vei mai trăi niciodată. Singura explicație validă: căutarea unui nou subiect (a se citi cadavru), pentru următorul roman (la ora asta în librării găsiți "Crima de pe Podul Garibaldi") - adică o nouă temă pentru tandemul detectiv Martin Breda & Maraia. Noi stăm la pândă.
Bram Stoker a așezat Transilvania temeinic pe harta goticului prin contele Dracula, un personaj complex și interpretabil. Ca dovadă prelucrările cinematografice care îl vedeau când întruchipare a diavolului, când cavaler romantic sau apărător al creștinătății până la sacrificiul de sine. La fel de pestrițe au ffost și reacțiile locale - de la refuzul aspectului "comercial" la transformarea lui în brand turistic. Radu Țuculescu nu este un fan Dracula, de fapt cu cred că-l interesează personajului. În schimb e îndrăgostit de Cluj, orașul în care a venit din Reghinul natal și unde a cunoscut cam tot ce dă sens vieții: arta, iubirea și visarea. După incursiuni în Elveția iată-l revenit pe malul Someșului cu insistența suspectă că ne aflăm în fața unei decizii strategice a autorului: goticul are argumente suficiente pentru a se stabili la Cluj, printre boemi și interlopi, artiști și detectivi așa cum pot fi găsiți doar în acest oraș transilvan. Concluzia: se impune o lectură!
Nösnerland 