Universurile paralele sunt doar o temă pentru romanele sci-fi? E liniștitor să credem așa ceva. Realitatea ne tulbură însă confortul. Ea nu se supune dorințelor noastre.
Deschid FB și ecranul se umple încet dar sigur cu postări care demonstrează cât de real e paradoxul Cloverfield: am apucat să trăiesc în două universuri, unul care nu a dispărut în 89 si altul care tot coagulează până când monitoarele doau eroare și o luăm de la capăt.
Ce spune paradoxul Cloverfield? Interferența dintre universurile paralele naste monștri. Duce la aberații sistemice. Produce haos și în ultimă instanță distrugere.
Asta pățim noi acum, desigur nu la o scară spectaculoasă, nu suntem fugăriți de fiare apocaliptice și nu privim extincția drept în ochi. Dar continuăm să facem în 2023 proiecte cu oameni captivi în malaxorul de dogme de dinainte de 89. In mod paradoxal atunci aveam dorința de a ne opune, acum o facem de bunăvoie și nimerim firește, mereu pe contrasens.
Rămân la tema acestui blog: literatura și necesara ei promovare. O facem – mulți dintre noi – probabil e de vină și vârsta, după modele și metode din anii 80.
Ne miram că nu functionează. Sau refuzăm să recunoaștem că nu functionează. Ne retragem în bula noastră și ne încurajăm reciproc și zadarnic. “Nu contează ce se întâmplă, contează ce cred eu despre ce se întâmplă” e o capcană. Rămânem prizonieri ai iluziilor pe care le-am fabricat și orice contact cu realitatea se transformă în șoc.
Să nu uităm că “Paradoxul Cloverfield” este povestea unui experiment eșuat. Iar Einstein spunea că nu are rost să faci de două ori același lucru așteotând rezultate diferite.
Leave a Reply