Literatura natională – sublima, dar…
…atât. A sosit vremea când toți ne pricepem: la politică, la fotbal, la vaccin, la orice. Ne pricepem. Postăm de zor. Postăm și comentăm. Uneori contondent. Literatura nu mai e în prim plan. Nici nu știu dacă a fost vreodată. Cunoaștem câțiva laureați cu premii internationale, din acelea cu multă greutate. Îi citim pe laureați? Răspunsul va fi: desigur,… normal,… Pe încercate? Mai bine nu.
În schimb eliberarea de cenzură, dar si de cheltuiala tiparului a dus la înflorirea producției locale, ajunsă la cote de neimaginat înainte de utilizarea internetului în scop comercial.
La Bistrița un astfel de pol s-a format în jurul Palatului culturii, a unor manifestări girate de instituție: Conexiuni, Festivalul „Liviu Rebreanu”… și altele. Au fost oameni care s-au cunoscut la aceste manifestări și care au continuat relatia după.
Noesnerland este tot o consecință a polarizării și o dovadă că relațiile dintre oameni pot fi mai statornice decât instituțiile. Imaginile sunt din 2018, postările celor din imagini, recente. Fără internet, WordPress, Facebook și alte facilități, nu ar fi fost cu putință.
Internetul mai are o coonsecința: relatiile sunt de grup, fără limitare geografică. Pentru utilizatorul de internet nu contează dacă se află în România, Australia sau America. Există doar un singur net și ce este mai important, nu are șef.
Problema nu e șeful, problema e că șefii se schimbă odată cu alegerile și fiecare șef nou vrea orice, cu excepția continuării proiectelor celui precedent. Fenomenul se numește schimbare, nimeni nu știe dacă e în bine sau în rău. Pe șefi și pe șefii șefilor nu îi interesează, problemă lor e să rămână șefi, în timp ce opoziția are problema de a ajunge la șefie. Procesul se cheamă democrație, iar în dictatură e mai rău.
Relațiile dintre oameni rămân, se dezvoltă. Ne apropiem de un an nou. Îl aștept cu nerabdare, curiozitate și speranța că vom izbuti cu Noesnerland 2.0.
Zorin Diaconescu
Lasă un răspuns