Maşina, un Opel ce-l puteai data ca şi veteran al cine ştie cărui cimitir de maşini din “luminatul” vest, urla din motorul ambalat la maxim şi plângea cu lacrimi de rugină înaintând greu pe drumul forestier ce căuta în depărtarea-i lanţul de munţi.
Alexa scrie ”2100” așa cu se scria ”undeva, cândva”, așa cum citeam eu prin deceniul 8..
Pe vremea când orașul era cuprins între zidurile sale, zidurile sale cele groase, porțile lui cele înalte, spiritul Bistriței locuia între cutele caselor înalte, în hambarele săsești ce ajungeau până la cer sau în beciurile unde se pritocea vinul.
Fug, mai pe urmă zbor, zbor asemeni unei păsări care şi-a pierdut capul-compas.
Primul creștin adevărat
Când am auzit glasul necunoscutului înfăşurat în pelerină neagră, glasul acela moale şi adâncit în necrofage emoţii, am numărat banii primiţi de la bărbatul ce avea tatuat pe antebraţ un soare gol.
Astăzi este ziua în care, ne spun Evangheliile, Iuda l-a vândut pe Isus.
Domnul Isus a spus: „Veţi auzi de războaie și vești de războaie. Vedeți să nu vă neliniștiți, căci aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul.
Samarineanul n-a fost numai bun ci și atent: a știut să vadă (Părintele Nicolae de la Rohia în ”Jurnalul Fericirii”.
Nu auzi, nu auzi femeie, Iona te strigă, cămilele mestecă sângele deșertului, nu auzi, Femeie, nu auzi, să cazi așa, ca o pasăre, să arzi , să arzi
