Categorie Alin Cordoș

A treia povestire din vechile cronici marțiene

Departe, foarte departe de toate acestea, pe acea linie îngustă, cu paşii rari, cu o mantie imensă, neagră, mergea o fiinţă ce nu se uita deloc înapoi, urmele paşilor trădau o totală indiferenţă, nepăsarea obraznică.

Privirea-i cădea alene, plictisită aproape, pe cerul ce se adâncea în verdele nepătruns. Sari !

Te-aștept, Irrene , prin toamnă cea lugubră și rău întunecată

eu am să vă vorbesc despre lucruri mai puțin văzute, mixate, predictbilizate:

Mă simt ca George. George Bacovia așa că am scris rondeluri.

Ți-am adus pâine, pâine și apă, înger al meu.

În acel moment, Ioan a înțeles încotro se îndreaptă lumea privind chipul celui ieșit din ape, acele ape tulburi ale Iordanului:

Povești despre armată. Povești și poeme, să le zic așa, despre femeile de acolo, de oriunde, de peste tot.

Acum, a venit rândul și criticii de carte, dar o fac hibrid, așa cum știu eu... Dacă voi prinde gustul, o să aflați... Așa că vă invit la citit...