Categorie Alin Cordoș

Te-aștept, Irrene , prin toamnă cea lugubră și rău întunecată

eu am să vă vorbesc despre lucruri mai puțin văzute, mixate, predictbilizate:

Mă simt ca George. George Bacovia așa că am scris rondeluri.

Ți-am adus pâine, pâine și apă, înger al meu.

În acel moment, Ioan a înțeles încotro se îndreaptă lumea privind chipul celui ieșit din ape, acele ape tulburi ale Iordanului:

Povești despre armată. Povești și poeme, să le zic așa, despre femeile de acolo, de oriunde, de peste tot.

Acum, a venit rândul și criticii de carte, dar o fac hibrid, așa cum știu eu... Dacă voi prinde gustul, o să aflați... Așa că vă invit la citit...

Epilogul nu este unul al unui jurnalist serios, al unui jurnalist care trebuie să spună ce și cum.

Am căutat, în ultimii 25 de ani, răspunsuri la tot soiul de întrebări legate de cultură, culturnici, festivaluri mai mult sau mai puțin literare, folclorice, festivaluri la care am fost prezent ca un fel de scrib, văzând și auzind multe, chiar foarte multe.

Strigătele şi zgomotelor uşilor se întrepătrundeau, pentru cine trecea pe strada aceea înamorată de boscheţi şi tei, da, mai ales de teii iubitori de umbră, umbră din mijlocul căreia se ridica toropit de căldura amiezii blocul, zgomote ce se întrepătrundeau de glasul de bronz al clopotelor bisericii “Sfânta Milă”, glasuri ce trezeau dintr-un somn, pregătind-o pentru un altul această amiază de duminică, amiază strangulată de laţul căldurii.