Încep așa: poezia nu este doar o formă specială a cunoașterii celor nelumești, a acelor forme de comunicare ce trec de bariera închipuirii și a limitelor și limitărilor, vorba lui Noica, noastre mentale.
Pe atunci ziua se îngâna cu noaptea. Zeule, măi zeule, unde te grăbeşti?
Contrariul păcatului nu e virtutea, contrariul păcatului e libertatea
“Orice asemănare cu realitatea nu este deloc întâmplătoare, situaţie care se aplică şi personajelor”
Ne mor bețivii..
Iorga, nu uitați, a fost una din victimele Mișcării Legionare. L-au împușcat, pe românește! Tradițional, am spune…
Noaptea, mai precis un fel de noapte, mai mult un abur care coboară asemeni unui şarpe viclean peste pădurea ce străjuieşte oraşul adormit.
Încep, aici, ca un fel de semnal, rescrierea celor 1001 de nopți. Poate reușesc, poate nu.
Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
Cabana, acoperită de olane roşii, strălucea îmbietor în razele soarelui ce se pregătea să asfinţească.
