Bursa de carte: Ioan Romeo Roșiianu

Autorul volumului de față, volum de critică literară, LITERE DIN MARAMUREŞ, Editura ETHNOLOGICA, Baia Mare, (2019), Ioan Romeo Roşiianu “… este el însuşi un model de organizator şi promotor al noilor realizări din creația literară, conducând publicații care şi-au dobândit recunoaşterea unor condee exersate în valorizarea creației valorice în actuala etapă de dezvoltare a culturii. Actuala lui inițiativă a unui volum de critică literară este concepută sub semnul valorizării creației culturale din Maramureş şi se înscrie în programul de consemnare şi promovare a Culturii Tradiționale Maramureşene” (Acad. Alexandru Boboc – CUVÂNT ÎNAINTE).


          Sigur că da. Atunci când scrie despre literatura maramureşeană, Ioan Romeo Roşiianu o face, nu numai cu gândul scoaterii în evidență a contribuțiilor acesteia la edificarea culturii româneşti în ansamblu, ci pentru faptul că omul de cultură, scriitorul şi criticul literar Ioan Romeo Roşiianu este conştient de ideea că dezvoltarea ştiinței moderne presupune o riguroasă specializare cu precădere în problemele culturale şi literare ale unei anumite zone literare, ale unei anumite regiuni, cazul în speță Maramureşul, deoarece această zonă, în special Maramureşul istoric, este un fel de mamă care ne hrăneşte spiritual, cultural şi etnografic, în general, un fel de “alma parens” sau “alma mater”, un fel de Cibela asociată cu Ceres, ale căror influențe dăinuiesc de veacuri în acest spațiu mioritico – legendar al culturii româneşti. [Valentin Lupea]

Sare și piper

Le-a zis doctorul: 
măi băieţi, ăsta-i un război de căcat. 
Mâncaţi-l condimentat. 
Se duce mirosul de praf de puşcă din gură 
şi merge dup-aia şi-o băutură. 
Ivan a mâncat ceapă cu sare 
şi a rămas fără picioare. 
Alioşa a mâncat şi el sărat 
şi-a fost de un obuz îngropat. 
Alexei şi-a pus în conservă piper 
şi s-a trezit instant în cer. 
În ziua aia un pluton a mâncat piperat. 
Au adormit şi nu s-au mai sculat. 
Nu ştim dacă măcar au visat. 
După această serie de evenimente 
nu s-au mai distribuit condimente.

Daniel Onofrei

Paşi spre iubire

Azi dimineaţă
teiul din faţa balconului
mi-a zâmbit.
I-am zâmbit şi eu.

Picăturile de rouă
care cădeau de pe crengi
mi-au îndreptat privirea
spre alee.

Era plină de paşii îndrăgostiţilor
care îmbrăţişau primăvara
cu căldura cuvintelor nespuse.
Mi-am stins ţigara.

Vârsta e doar o cifră.
Iubirea pe care o împărtăşim
este măsura corectă
care ne defineşte.

Szell Sandor

Rețetă pentru prietenie

Nu-i nimic, zici, când mai pierzi unul, am destui, mulți chiar, unul mai puțin nu se simte. Și nici nu simți până într-o zi când îți dai seama că nu ți-a mai rămas niciunul. În ziua aceea tocmai ai vorbit cu ultimii trei. Cumva, ai ascultat aceeași poveste, aceleași sfaturi, aceleași reproșuri spuse cu aceleași cuvinte, de trei ori. Le recunoști, le-ai mai auzit, ți le spusese unul dintre ei înainte de a-ți da seama, deși știai, că le va spune mai departe, ba mai mult, că vor vorbi despre tine, te vor judeca, vor pune verdicte pe acțiunile tale, le vor interpreta și evident vor cădea toți trei de acord că au dreptate. Dar nu-ți comunică. Tu nu mai ai nimic de oferit. Nu lor. Tu ești un balast de care nu pot nici scăpa, elegant, dar nici nu-l mai pot duce cu ei. Așa că, încet, încet își fac grupuri noi din care tu nu mai faci parte. Tu ești prietenul de care nu mai are nevoie unul dintre ei, la început, apoi toți trei. Tu ai fost, acum nu mai ești. Și tu taci. Taci și asculți și nu spui nimic, nu spui că exact la fel ți-au spus și ceilalți doi acum câteva minute, că știi cine a implantat ideea, știi și de ce, știi și tot ce ți-a spus, în ani, atunci când aveai ceva de oferit, despre ceilalți doi, dar ai tăcut atunci cum ai să taci și acum că nu are nici sens, nici motivație, vor descoperi la vremea potrivită, atunci când, la rândul lor, nu vor mai avea nimic de oferit. Până atunci însă, vor rămâne cei mai buni prieteni. 

Dora Budăcean

Bursa de carte: Petronela Apopei

A INTRAT LA TIPAR cea de-a doua carte de critică literară semnată de drd. Petronela Apopei.

Este cea de-a 18-a carte ce apare în Colecția CRITICA, dar este a 15-a care se ocupă NUMAI ȘI NUMAI de cărți apărute sub sigla Editurii ECREATOR!

Petronela Apopei A PROFITAT de faptul că e LUNA FEMEII, drept pentru care I-A DISCRIMINAT de bărbați.

Volumul „În căutarea infinitului eCreator” cuprinde-ntre coperți 50 de texte care-au fost prefață sau postfață la tot atâtea cărți.

Petronela Apopei s-a aplecat – în această carte – asupra a 30 de cărți semnate de femei, restul fiind bărbații minoritari.

A scris despre Mihaela Marilena Chitac, Domnica Domnița Acu Ganea, Voica Rusu, Nicolae Crepcia, Marin Rada (două cărți comentate), Stefan Olaru, Cristian Gabriel Moraru, Radu Munteanu, Flaviu Mihali, Adrian George Itoafa, Maria Bacau, Ileana Oana Noorani (două cărți comentate), Francisc Edmund Balogh, Lucrari Maria Berciu, Tery Dorina Silaghi, Doina Pana, Andreea Ismail, John Giovanni Bud, Iulia Dora Marinescu, Loreta Toader, Adela Conciu, Codleanu Florin, Dinica Cristian Ovidiu, Cristina Serghiescu, Patty Ferariu, Lacrimioara Zota, George Banateanu, Ale Trif Boianu, Ionescu Cioată, Grigoraş Ciocan, Octavia Brad, Cristian Alina Narcisa, Florin Dragomir, Epli Mihai, Floroiu Viorica, Valentin Lupea, Olimpia Muresan, Adrian Mocanu, Elena Borcuti, Lucia Virginia Pop, Vera Terebesi, Dana Zen, răposata și regretata CORNELIA VAIDA, Irene Hagman, Ica Gaftone, Claudia Brigita Pap (două cărți comentate).

Coperta Florin Dochia, referințe critice Ioan Romeo Roșiianu, tehnoredactarea Solticzki Adalbert.

Motanul d-lui Țuculescu trage concluziile (video)

Autorul (Radu Țuculescu, n.n.) se explică la Sighet unde gazdele (poetl și editorul Ion Mariș și Alexandru Culac, autorul înregistrării video) au reușit să-l tragă de limbă, dar nu prea mult. Misterul persistă. În final apare și motanul în persoană, iar concluziile duc toate spre o nouă carte. Suntem cu ochii pe ecrane să nu pierdem fazele următoare.

Din umbrele amintirilor 

În 17 februarie 2023 s-au împlinit 7×2=14 ani de la trecerea în Eternitate a baronului
Alexandru Misiuga, cel care a contribuit substanțial la construirea hotelului Castel Dracula
poziționat în Pasul Tihuța din munții Bârgăului, în satul Piatra Fântânele, com. Tiha Bârgăului.
În fața Castelului Dracula se află bustul lui Bram Stoker, autorul cunoscutei cărți ,,Dracula”.
Cifra 7 reprezintă pentru mine o cifră astrală. La 7 ani de la trecerea Maestrului în
Nemurire am publicat cartea ,,Ocheanul de catifea”, editura Nosa Nostra, Bistrița, februarie
2016, o carte de epigrame și de poeme satirico-parodice având înserate imagini color din colecția de lucrări ale artistului plastic, Lucian Dobârtă.
Îmi amintesc că la premierea din cadrul Festivalului de umor ,,Mărul de Aur”, din aprilie
2016, pe scena Palatului Culturii din Bistrița, am citit din această carte două epigrame.
Președintele juriului Festivalului a fost președintele Uniunii Epigramiștilor din România,
epigramistul George Corbu care a publicat și cartea ,,Corbigrame”.
Tot în Pasul Tihuța, foarte aproape de Castelul Dracula, se află Mănăstirea Piatra Fântânele, iar dacă mai facem câțiva pași, în urcuș, ajungem la baza unei înalte cruci de 31 metri din care 25 metri o reprezintă structura metalică și 6 metri platforma de beton. Ea este vizibilă și pe timpul nopții datorită sistemului de iluminat cu leduri.(info. Wikipedia).
Din cartea mea ,,Ocheanul de catifea” vă prezint poemul ,,Umbra lui Dracula”, poem
inspirat după poemul ,,Călugărițele pe schiuri sau seducția gravitației” din cartea ,,Casa
teslarului”, autor Ioan Pintea, editura Cartea Românească, 2009..

Cu prietenie,
      Gheorghe Mizgan


UMBRA LUI DRACULA

Peste Piatra Fântânele
Tăvălugul umbrei zace
Când în turnul cu zăbrele
Doarme Dracula în pace.

Pintenindu-se pe-o cracă
În sutana lui zburlită,
Corbu’-aşteaptă ca să treacă
Grupul negru, de elită.

Maicile, parcă, zburând,
Prinse-n slalom ca în salbe,
Vin, pe schiuri, lunecând –
Pete negre-n valuri albe.

Şi, cu multă abilitate
Trec prin curtea mănăstirii
Lăsând chiliile toate
Mici, în pragul pustiirii.

Ca din colivii desprinse,
Păsări libere zburând,
Femei, mirese ce aprinse
Sclipiri în ochii lăcrimând.

Ochiul martor printre gene,
Privind feţe-nbujorate,
De dorinţe pământene
Toarnă-n piept accelerate.

Aerobice şi tandre,
Salturi mari cu-aterizări,
Graţioase, vin în meandre,
Fac din schiu exorcizări.

,Gesturi negre’’ reflectate
În oglinzi, pe coast’-abruptă;
Ca prin lupă-n voluptate
Corbul uriaş se-nfruptă.

Răpind parcă, libertatea,
Ca-ntr-un cadru fotografic,
Dialogul, pietatea,
Dornişoara, tare grabnic.

De întrebi salvamontiştii
Încotro? Căci nu-s găsite!
N-au aflat nici securiştii
Monahiile grăbite.

Corbul încă mai aşteaptă
Pasul Tihuţei scrutând;
La castel, din turn, în şoaptă
Hohote se-aud tunând.

(2014, 8 februarie)

Gheorghe Mizgan