Ioan Romeo Roșiianu: Scrisoare despre noaptea în care m-ai rănit

Era atunci când ne-am uitat urmele pe nisipul pe care n-am călcat niciodată
era atunci când am mângâiat vântul pe care nu l-am văzut niciodată
era atunci când am salutat vaporul pe care nu ne-am urcat niciodată
era atunci, Iubito, când simţeam că putem muri unul pentru altul şi că nu putem păţi nimic
era atunci când pipăiam luna la care nici măcar cu gândul n-am ajuns
era atunci, Iubito, şi, Doamne, ce frumos ar fi fost să nu fi fost doar un vis!

Sunt proastă

Când ți se spune mereu că ești prost, ajungi să crezi că ești prost. La fel este și când ți se spune că ești deștept. Mă rog, aici s-ar putea să îți fi spus tu însuți reflexiei propriei imagini din…

A fi pur și simplu…

Un învățat oriental a scris cândva: "Câinele nu știe că este câine. El doar este. Ar fi formidabil dacă și noi oamenii am avea această capacitate." Dacă am ști să fim pur și simplu, fără a ne încărca cu atâtea atribute, anotimpurile ar reveni în viața noastră așa cum au fost în anii copilăriei.

Recviem pentru poetul C.M.

De ce a ales C.M. să scrie despre cosmos? Era singurul loc unde victoria socialismului încă nu era obligatorie. Cosmonauții nu erau chemați la ședințe, printre stele încă nu se înființau gospodării colective și nu se sistematizau spațiile, nu se demolau asteroizi pentru a-i înlocui cu blocuri.
Iată de ce, înainte de a ne strădui să înțelegem versurile, e bine să înțelegem viața pe care a dus-o poetul... și noi alături de el.

Mistere care erau cât se poate de banale

Oamenii aceia nu erau proprietari de "Dacia" și nu erau preocupați de rația lunară de benzină pentru care stăteai la coadă o zi și o noapte. Oamenii aceia nu veneau din marile orașe unde socialismul avea o față ceva mai umană. Majoritatea își duceau zilele în orășele sau sate uitate de lume, unde viața era demnă de Siberia. Nu se plângeau și nu doreau să plece de acolo. Acceptau să stea cu orele prin săli de așteptare sordide, să înghețe în trenuri care de abia se mai țineau în balamale și miroseau groaznic a urină, să facă câte o zi întreagă pe drum pentru a veni la cenaclu unde intrau ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic, de parcă veneau din cartier. Se mulțumeau cu bere proastă, cu vin contrafăcut sau cu vodcă din cine știe ca chimicale. Nu conta. Fumau țigări proaste și știau că își fac praf sănătatea, dar pentru ei nici asta nu conta.
Cine nu a trăit acele vremuri nu va înțelege niciodată adevărata glorie și frumusețe a României socialiste: să reziști până la capăt.