Asta e viața cu adevărurile ei. Adevărul nu este cel pe care îl dorim, avem de ales: admitem adevărul sau trăim în minciună. Faptul că se poate trăi și în minciună nu constituie nici o victorie, nici o dovadă a capacității de adaptare. Este doar un alt accident.
Din păcate trăim în vremea când presa nu se mai face în numele adevărului, ci pentru a atrage consumatorul. Vorba bătrânului Will: "Cum vă place..."
Onorabil ar fi să apelez la nepoatele mele pentru setări. Spre disperarea lor. Să exclam din sfert în sfert de oră: nu știu ce s-a intămplat...
Așa deschid laptopul, postez pe blog, umblu pe FB, Twitter, Instagram... și mă simt ca un trădător.
Ce mă sfătuiți?
Apare după cinci minute, vizibil relaxată. Îşi bea ultima înghiţitură de cafea rece, scoate din acelaşi recipient un şerveţel. Umezeşte şerveţelul cu limba şi şterge...sau cel puţin încearcă să şteargă rujul.
Nu pare mulţumită de rezultat, îşi ia paporniţa şi pleacă.
Îmi beau şi eu ultima înghiţitură de cafea rece şi plec.
Nu-l invidiez deloc pe cel care o va „loa”.
Pulsez a fiere și cucută,
gândesc în ceață și în fum,
nu cuvântez, privesc doar mută
cum tot în jur se face scrum.
Nocturna nu funcționează,
noi jucăm,
cu oarecare disperare
la lumina lunii...
O poveste banală. Sau poate nu e chiar atât de banală. Mi-am amintit de ea văzând supărările zilnice de la televizor. Nu le mai amintesc. Nu merită. Viața ne oferă atâtea bucurii despre care lumea nu vrea să știe. Fiecare e liber să creadă ce vrea și să alerge după năluca lui. Doar o face pe propria lui piele.
Da, are dreptate poetul Radu Săplăcan, "Tata a tăcut enorm".
Mihai Dragolea
Rezemat provizoriu în proximitatea ființei sale, Daniel Moșoiu amenința doar cu credibilitatea. RADU SĂPLĂCAN
Cerșetoarea din capătul străzii are o vioară cu strune de argint
ele se rup în momentele cheie
de dragul publicului avid de spectacol, neștiind
cea mai mare vedere e tăcerea.
Deznodământul?
Locatarii mor.
Pompierii înjură şi încearcă să-şi scoată maşina.
Autorităţile dau din umeri.
