Un greier năuc

Pe umărul unui pompier, la lizieră, un greier năuc
se tânguie după vioara pierdută prin braniștea care ardea
ca un vălug.

Pe umărul unui pompier, la lizieră, un greier năuc
se tânguie după vioara pierdută prin braniștea care ardea
ca un vălug.

După incursiuni în Elveția iată-l revenit pe malul Someșului cu insistența suspectă că ne aflăm în fața unei decizii strategice a autorului: goticul are argumente suficiente pentru a se stabili la Cluj, printre boemi și interlopi, artiști și detectivi așa cum pot fi găsiți doar în acest oraș transilvan.
Concluzia: se impune o lectură!

Nocturna nu funcționează,
noi jucăm,
cu oarecare disperare
la lumina lunii...

La vârsta pe care o am nu mai are sens sa mă gândesc la viitor altfel decât cu curiozitatea celui care nu mai are răbdare și deschide cartea la ultima filă pentru a vedea cum se termină povestea. Iar cu acest gând intru deja în povestea altui povestitor, care va urma atunci când îi va veni vremea.

Da, ați citit bine: cerc de lectură. La ei se mai întâlnesc oamenii ca să-și spună unul altuia ce au citit. La ei mai sunt și cititori, încă nu au ajuns toți autori, ca la noi.
Morala vă rog să o stabiliți individual.

Noi suntem mioritici, lamentația e specialitatea casei. În îndepărtata (de noi) Australie, lumea e mai pragmatică.
De ce?
Urmăriți-l pe Daniel Ioniță:

Ce urmărim? Nimic. Viața e frumoasă și cu noi și fără noi, dar fără literatură e altceva.
La cucaracha, în traducere gândăcelul. Cine n-a cântat și n-a dansat melodia asta măcar o dată în viață?! Câți au știut că este despre un gândăcel?! Cine nu a auzit și cine nu a recitat în viața asta fabula “Greierele…

Păi domnilor, hai să ne lămurim....
Bomba e făcută să distrugă, să omoare!
Iar eu, murdărie care să vindece, nu ştiu să existe.
Dacă greşesc..Mea culpa!

cât de complicate sunt lucrurile aici
în lumea noastră frumoasă, ideală
in neant ne este mai ușor
Nici acolo nu sunt crocodil
dar nici crocodilul nu e.